Dacă...
Doamne,
dacă aș mai trăi o viață,
n-aș pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aș adormi
fără îmbrărțișarea îngerului
cu chip de mamă și a poveștii
de seară.
Aș crește și aș înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aș implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
și atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.
Ochilor le-aș porunci
să-și zidească lacrimile
de suferință;
iar eu îi voi spăla
cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,
să dăruie mângâierea
și să ridice pe cel căzut.
Iar sufletului i-aș cere
căci de aici vin toate;
dragostea,
bunătatea și
începutul înțelepciunii.
poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre bucurie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 8 decembrie 2012: |
Superbă poezie. Copilăria este minunea dăruită de Dumnezeu ce ne purifică sufletul pe tot parcursul vieții. |