Aștept răspunsul...
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?
Și cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra și... nimic.
Aștept minunea, o secundă
Mă-nvață cum să tac și tic.
De ce ezit, de ce m-aș duce
Să caut, poate, un răspuns?
Și mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Și mă opresc. De ce-am fugit?
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre moarte
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre ezitare
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.