Inteligența vrea să vadă; prostia - să fie văzută.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre prostie sau aforisme despre inteligență
1 Abramovici [din public] a spus pe 7 decembrie 2012: |
| După verva cu care adaugă banalități în serie, autorul vrea mai degrabă să fie văzut, decît să vadă... |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Aforism inspirat, construit pe o antiteza, procedeul favorit al lui Wilde. Ceea ce conteaza in aceasta butada e forma, nu continutul (ideea nu e originala). |
3 dolofanul [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Antiteza sau paradox, ideea acestui aforism este clara si corecta. Cred ca un citat trebuie judecat independent, un autor poate scrie si banalitati, poate scrie si perle, iar citatul de fata este valoros. Felicitari autorului! Nu trebuie condamnat utorul dupa verva cu care adauga citate, el ne impartaseste creatia sa, sentimentele sale, ideile sale, luam ca este valoros si folosim, iar daca nu ne este necesar... mergem mai departe. |
4 Abramovici [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Simplific întrebarea. Un autor vrea să vadă sau să fie văzut atunci când își adaugă un aforism discutabil (ideea nu e originală, magister dixit)? |
5 dolofanul [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Abramovici, toate-s vechi si noi sunt toate... Ideile, temele... se tot repeta de generatii si generatii, important este sa gasesti forma si sensibilitatea pentru reiterarea unui mesaj. Ca totul este relativ si discutabil, asta se observa din gandirea contradictorie a fiecarui artist, numai ca unii au curajul sa afirme ceva, iar altii au curajul doar sa comenteze. |
6 Abramovici [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Nu înțeleg finalul comentariului 5. Autorii de comentarii mereu afirmă ceva. Cu ce e mai presus curajul celui care afirmă o bazaconie, comparativ cu curajul celui care comentează bazaconia respectivă? |
7 EuGeniu [din public] a spus pe 8 decembrie 2012: |
| Dle A........ scrie cineva pe placul dstră? |
8 dolofanul [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Abramovici, nu chibitii ca noi intra in istorie, ci adevaratii jucatori. Mie imi place mai mult sa citesc si sa ma bucur in liniste de cate un citat superb, dar cand vad ca citate si autori precum dl. Ghica sunt luati in deradere, simt nevoia sa intervin. O zi buna. |
9 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Inteligența te ajută să te slujești, să nu lași răul cel mai mic să devină cel mai mare. |
10 Abramovici [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| dolofanule, Pe acest sait sunt luați uneori în tărbacă superjucători: Milică (Cioran), Mirciulică (Cărtărescu), Călinel (G. Călinescu) și chiar Mihăiță (Titi Eminescu). Așa că nici lui Sile Ghica nu-i cad galoanele, mai ales că nici nu prea are. Ghica are multe aforisme bune, am mai scris, dar acum, la pensie, face o mare greșeală adăugând tot ce are prin sertare. Nu așa procedează "jucătorii adevărați". E păcat, la capătul unei partide onorabile să dai atâtea autogoluri în ultimele zece minute! |
11 dolofanul [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Eu nu cred ca este o greseala sa adauge tot ce are prin sertare. Daca omul asta simte nevoia, e treaba lui. E prolific, are inspiratie, cui ii place... bine, cui nu-i place, iarasi bine. Important este ce ramane. Mult sau mult prea mult au scris si Milica, Mirciulica, Paunica si altii, scrisul este pentru ei un modus vivendi. Eu inteleg asta, aleg ce-mi place si ce-mi este folositor in viata, nu-mi place sa fac pe viteazul care se arata dupa razboi, intelesu-m-ai? |
12 Zic și eu [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Inteligența te face să vezi ce e bine scris sau nu. Prostia te face să crezi că numai tu și cei din gașca ta scriu bine. (Valabil pentru autorii narcisiști și gașca lor de periuțe). |
13 M. Arin [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Dolofanule, Înțelesu-te-am și nu prea! Vorbeam amândoi de "marii jucători", nu de plevușca grafomană. Ăștia mari nu s-au prea grăbit să publice orice răhățel, doar doar se va găsi undeva un cititor amator de rahat. Eminescu a lăsat în cufărul său o mulțime de încercări. Nu le-a socotit demne de publicare. Apoi, când a ajuns poet vestit (după moarte, se-nțelege), încă de la ediția Cuza (Opere Complecte, 1904), mergând până la ediția Perpessicius, s-a publicat cam tot ce s-a găsit. Dar aici vorbim de un poet național. Un scriitor care vrea să se afirme trebuie să-și cântărească bine lucrările publicate În literatură a fi mediocru înseamnă a nu fi. Poți să te tot adaugi, pe ici și pe dincolo. Trist, dar adevărat. |
14 Madame [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Inteligența vrea să cunoască; prostia să domnească. |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Viteza de executie nu e intotdeauna echivalenta cu graba sau superficialitatea. Mozart, Balzac, Dostoievski, Stanescu compuneau cu o iuteala (Feodor era haituit de creditori) prodigioasa. Colericii si sangvinicii au un dinamism superior, inclusiv in actul de creatie. Eminescu, fire melancolica era mai meticulos. Scria poeziile cu greutate (bancul cu poezia "instant" dedicata vardistului de strada e pura fictiune), se mosmondea. Dostoievki si Balzac erau si ei renumiti prin faptul ca isi revizuiau textele de nenumarate ori. Asta nu i-a impiedicat sa scrie mult si bine (spre deosebire de Mihai E. care abia a scris un volum de "poesii" si niste nuvelute nostime, repetitive si deloc intamplator, aproape toate neterminate). Marea si fixa "idee" (cred ca a promovat-o de vreo 50 de ori pana acum) a lui Marin e ca scriitorii valorosi zabovesc cu o minutie de bijutier asupra creatiilor lor si ca Eminescu este paradigmatic in acest sens. D-le Marin, nu truda, ci inspiratia e esentiala pentru actul artistic. Cu cat inspiratia e mai fidela ideii (viziunii) artistului, cu atat e nevoie de mai putine retusuri. Eminescu, poetul n-a prea avut succes la femei, nici macar la unele imaginare precum muzele. Era vizitat rar de madmoazelele respective si, se pare, ca de unele malitioase, care strecurau in partitura lirica note discordante. De aceea ii lua atat timp poetului sa repare ce-i dictau rautacioasele cucoane! Si ne mai miram ca poetul era atat de pornit impotriva femeilor? |
16 M. Arin [din public] a spus pe 9 decembrie 2012: |
| Marea idee a numitului stanciu daniel este că Opera lui Mihai Eminescu are în componență "niște nuveluțe nostime, repetitive și, deloc întâmplător, aproape toate neterminate". Trebuie să fii total lipsit de simțire (ca să nu spun direct) să cataloghezi astfel un poet de asemenea talie și anvergură. Opera eminesciană a fost judecată deja: Maiorescu, Călinescu, Vianu, Perpesicius, Ibrăileanu și aproape toată suflarea criticii profesioniste au dat deja o sentință definitivă. Când, ce să spun? Apare el, Neica Nimeni, tăietor de frunze de hârtie pe saituri, care crede că i se trezesc hormonii și-i sporesc secrețiile glandulare, dacă terfelește nițel numele lui Eminescu... Dixit stanciu: Eminescu n-a prea avut succes la femei!!! Eminescu a fost un bărbat frumos, stilat, admirat de femei. Era un adevărat amant. În biografia lui există doar câteva femei. Dar ce femei! |
17 dolofanul [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Ăștia mari nu s-au prea grăbit să publice orice răhățel, doar doar se va găsi undeva un cititor amator de rahat. (M. Arin) Ma scuzati domnule, un comentator care nu se autorespecta si foloseste un asemenea limbaj pentru a-si sustine un punct de vedere este unul cu care nu mai are rost sa discut. Limba romana este extrem de bogata astfel incat sa puteti folosi un limbaj civilizat, critic, dar dumnenavoastra folositi unul de mahala. Imi pare rau ca m-am amestecat in aceasta discutie. |
18 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Vai! Iar va incrancenati, d-le Marin! Imi plac rechizitoriile dvs, demonstratiile (in sensul militar sau stradal) sofistice in care in care glisati ilicit (derapati)de la premise la concluzie. Eu calificam in mod ireverentios (dar suficient de precis) proza scurta eminesciana, iar dvs. invocati valoarea inestimabila a liricii sale. Ca sa mascati sofismul, recurgeti la efecte dramatice, sonore, invocand cu surle si trambite numele unor experti in critica literara care s-au pronuntat in termeni superlativi cu privire la opera eminesciana in intregul (sic!) ei. Eu ma refeream la nuvelistica lui Eminescu nu la opera lui poetica! Chiar si mie (care scuip pe Romania si pe simbolurile sale, dupa cum apreciati dvs. intr-un moment de fervoare patriotarda) mi se pare (nu sunt un expert ca PerpeSSicius) ca poezia eminesciana e mirabila, daca nu chiar (pe alocuri) geniala in sensul tehnic al termenului. Eminescu n-a fost un prozator... Se mai intampla, chiar si geniilor. Nu-i nicio problema! Si Caragiale (sau, daca preferati, Zola) a scris poezii de mana a doua (mai bine zis a cochetat cu genul liric). Daca pretind ca Einstein a fost un pescar mediocru nu comit nicio impietate. Daca pretind ca Rouuseau, marele pedagog, a fost un tata lamentabil, iarasi nu ma indepartez de adevarul biografic. La fel e si cu nuvelistica eminesciana care in opinia mea, are o subtirime suspecta (explivcabila prin faptul ca marele poet nu era dotat prentru proza). Eu voiam doar sa va atrag atentia ca nu exista retete unice privind creatia artistica. Nu toti marii creatori au avut tempo-ul creator al lui M.E. Au fost genii mai inzestrate decat el in ceea ce priveste viteza de lucru. Rafael picta in allegro, Michelangelo in piano. Asta nu inseamna ca Michelangelo ii e superior sau invers. Poti spune insa ca Rafael avea o versatilitate in manuirea pensului superioara lui MIchelangelo. Vla fel de adevarat e si faptul ca nu volumul unei opere e o masura a valorii sale. Baudelaire (ca si Eminescu) a scris putin, ceea ce nu-l impiedica sa fie un poet colosal. Pe de alta parte, Miguel Angel Jimenez sau pablo Neruda au scris mai multa poezie. NU rezulta de aici ca opera lor poetica e mai diluata sau mai slab realizata. In privinta succesurilor eminesciene la femei, exagerati in buna traditie romantica (v-ati contaminat de romantism de la clientul dvs. pe care-l aparati cu atata patos si abnegatie sinucigasa). Eminescu avea un stil de viata neconformist, daca nu chiar dezordonat. Igiena corporala era unul din punctele lui slabe (anemice chiar). Uita sa se spele cu saptamanile, avea pleata mai ciufulita decat Einsten in poza aia in care va arata limba dvs., mie si altor taietori de frunze virtuale, hainele lui erau mai putin prezentabile decat garderoba unei sperietori de ciori dupa o furtuna, o grindina, un taifun si alte fenomene meteo extreme. Nu degeaba speria femeile )si ce femei)cu o asemenea infatisare! |
19 M. Arin [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Stimate Domnule Dolofanul Precum vedeți, încerc să folosesc un limbaj ultracivilizat. Eu credeam că v-ați dolofănit citind literatură contemporană, dar, după cum puneți problema (speriat de moarte de cuvântul rahat și de derivalele lui) nu prea aveți tangențe cu arta modernă. Cuvintele așa-zis triviale au fost valorificate artistic, începînd cu marele nostru clasic Ion Creangă (vă recomand spre lectură Povestea p...i), apoi de Tudor Arghezi, iar azi, de sute de poeți din tagma lui Mihai Gălățanu. Mergeți la un spectacol de teatru, pe orice scenă, mare sau mică, și dacă nu auziți măcar o dată cuvintele c...at, c...r, c...vă, înseamnă că ați nimerit din greșeală la un teatru de păpuși. Scuzele Dumneavoastră se acceptă. Puteți pleca liniștit. Vă recomand saitul Patriarhiei Române. (deși, atenție, verbul a preacurvi a fost lansat chiar de Biblie!) |
20 M. Arin [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Dixit stanciu: Eminescu era un nespălat! Asta de unde ai mai scos-o? Din memoriile lui Carada? Nici cei mai perciunați delatori ai Luceafărului nu și-au permis o mojicie mai mare. N-am întâlnit un atac mai jegos la memoria lui Eminescu. Și cine atacă? Neica Nimeni de la Comentarii. Concepțiile tale au nevoie serioasă de săpun. Sau de un detergent mult mai puternic. Eminescu n-a avut succese amoroase ieftine. Nu scria pentru a agăța la Comentzarii. A fost un geniu. Și acum vine un zero barat să-i dreagă biografia și opera. Oribilul tablou al lui Eminescu, trasat de tine cu o plăcere sadică și stupidă este poetul de după 1883! E o mare mârșăvie să te amuzi pe seama bolii unui om, fie ea și nebunie. Scrie mai departe! Murdărește! Se pare că e singurul lucru la care te pricepi. Scutură-ți bine flegmele savante! Poate așa intri și tu în Istorie. Un ilustru tăietor de frunze se declară nemulțumit, și încă profund, de proza scurtă eminesciană. Uită că e cea mai valoroasă proză romantică românească. Comparația cu RoUUseau, ca tată, e deplasată. |
21 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Mihai Eminescu a fost și este un geniu al literaturii universale și a celei românești. Scriitorul scrie pentru a fi pe placul omului, pentru a aduce acestuia pacea și pentru al scoate din catacombele uitării. |
22 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Domnule Daniel Stanciu, eu nu sunt împotriva unor discuții... hai să le zicem "delicate". Dar vă rog să nu mai faceți afirmații deranjante, dacă nu chiar calomnioase, fără să vă susțineți serios punctul de vedere cu surse. Dacă lăsați să se înțeleagă că sunt doar impresiile dv, nu le voi accepta. Domnule M. Arin, vă rog să vă controlați tonul. Nu cred că Eminescu și-ar dori să fie apărat într-un mod lipsit de eleganță. |
23 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Referitor la comentariul 19, vă scapă din vedere aspectul esențial. Teatrul este un spațiu închis, iar lectura se face de obicei în intimitate. Oricare dintre textele la care vă referiți nu sunt acceptabile în spațiul public, oricât ar fi ele de artistice, măcar pentru faptul că pot fi copii prin preajmă. I-ați vorbi astfel cuiva, ținându-vă propriul copil de mână? |
24 Madame [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Temperamentul oglindește aspecte legate de dinamica personalității și nu de conținutul valoric al acesteia. De aceea nu putem considera că melancolicul Eminescu era lipsit de valoare. Temperamentul are o puternică bază ereditară și chiar dacă nu poate fi schimbat pe parcursul vieții, poate fi modelat. Astfel, anumite slăbiciuni se pot transforma în trăsături pozitive. Spre pildă, energia scăzută a melancolicului poet a dus la creșterea spiritului de prevedere, de anticipare a realității care s-a întâmplat mult mai târziu (a văzut cu ochii minții viitorul). În acest sens, edificatoare sunt unele poeme ale acestuia. Nu este însă exclus ca Eminescu să fi avut dificultăți în adaptarea la lucruri și în comunicarea cu oamenii, datorită unei neîncrederi în sine. |
25 M. Arin [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Domnule webmaster! Nu sunt adeptul cuvintelor triviale. Problema e dacă cuvântul "rahat", atât de uzitat în limbajul cotidian, adică în limba vie a neamului, este sau nu trivial. Mă deprimă această ipocrizie. Vorbim într-un fel, destul de neaoș, dar când trebuie să scriem, ipocrizia explodează. Vorbim oricum, dar de scris, musai în limbaj academic. În filmele franceze cuvântul "merde" (un rahat galic) e destul de frecvent. Sartre scrie "Târfa cu respect". Dacă scria "Curva cu respect" speria copiii, nu-i așa? Copiii n-au voie să știe ce e curva? Cum vă explicați "preacurvia" biblică? Să credem că Vechiul Testament e o carte porno? |
26 M. Arin [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Îmi cer scuze, domnule webmaster, pentru tonul meu virulent. Toate din cauza distanței. Dacă eram aproape de partenertul de polemică, rezolvam totul mult mai elegant. Cu un pumn în nas. |
27 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Iata cum il descrie Mite Kremitz (una din femeile de care Eminescu s-a indragostit la nemurire)pe poetul selenar: Mai mult scund decît înalt, mai mult voinic decît zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu înfățișarea prea matură pentru cei 26 de ani ai săi, prea cărnos la față, nebărbierit, cu dinți mari galbeni, murdar pe haine și îmbrăcat fără nici o îngrijire
In alt loc adauga: la masă, mîncă cu zgomot, rîse cu gura plină, un rîs care îmi suna brutal... Un om cu totul lipsit de maniere, apoi atentia se concentreaza asupra mainii (divinei maini care va scrie Luceafarul): O mînă mică de copil, binevoitoare, neîngrijită, poate nespălată". Blondina pretentioasa concluzioneaza: Eram atît de decepționată încît mă durea deosebirea dintre adevăratul Eminescu și cel care trăise în închipuirea mea... unde-i poezia?" Alta marturie- N. Densusianu: O spun, nu în dezonorarea acestui om, ci în adevăratul înțeles al cuvîntului, curgeau zdrențele de pe el". Th. Stefannelli (coleg cu Eminescu la Cernauti si Viena): Uneori era atît de adîncit în lucru, că scria pînă foarte tîrziu noaptea și atuncea nici nu mergea seara la cină, ci trimiŹtea pe cineva să-i cumpere pîine, brînză, o sticlă de bere și lucra mai departe. Cînd veneau apoi colegii săi acasă, aflau în cameră un aer infect, produs de fumul de tutun, de mirosul de spirt și de lampă, de nu erau în stare să respire, iar pe Eminescu nu îl puteau zări prin norii de fum. Calinescu in monografia inchinata poetului ni-l descrie pe omul Eminescu in termeni asemanatori (parca spune undeva ca singurul sau pieptene era mana dreapta pe care si-o trecea prin chica). Fireste, nu se limiteaza la aceste amanunte meschine. Nici eu n-aum vrut sa le pomenesc, dar marinelul reia miturile despre Eminescu pe care le-a aflat de la tovarasa invatatoare. Totusi igiena precara (sau hai s-o numit elegant aspectul neingrijit) pare sa fi fost unul din motivele pentru care acest barbat frumos a fost ocolit de reprezentantele sexului opus. Proza romantica autohtona e minunata, sublima chiar, dar are un cusur: lipseste (aproape) cu desavarsire. Eminescu a fost un romantic intarziat ("Sturm und Drangul" nostru a fost reprezentat de generatia pasoptista). Europa nu mai era demult romantica atunci cand ipotesteanul si-a lansat versurile (si micile incercari in proza) spre Olimpul literar. |
28 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Domule M. Arin, înțeleg că doriți să faceți cultură și educație cu pumnul. Greu e până dă unul. Apoi va fi mai ceva ca la birtul comunal. Din păcate, episoadele de violență verbală s-au îndesit în societatea românească în ultimii ani. Și apoi ne întrebăm de ce unora li se face lehamite de țara asta. Nu pentru că viața e grea, ci pentru că s-au săturat de atâtea instincte primare lăsate fără lesă de posesorii lor. Pentru că poezia lui Eminescu nu se mai aude de scandal. Violența nu convinge niciodată pe nimeni cu adevărat. Ceea ce numiți "ipocrizie", eu numesc "bun simț". Sigur că într-un film se pot folosi orice cuvinte, pentru că filmul imită o fațetă a realității. Însă filmele nu sunt făcute ca exemple de urmat. Dacă ar fi, ne-am împușca într-o veselie. Progresul spiritual, cultural și educațional nu se obține imitând exemple negative, chiar dacă acestea sunt omniprezente, ci din contră, ridicându-ne deasupra lor. Desigur, cuvintele nu se împart clar în vulgare și nevulgare. Important este însă modul în care sunt folosite, intenția, tonul. Există cuvinte care sunt în mod normal cât se poate de decente, dar care într-un anumit context devin vulgare. Avantajul celui care scrie în loc să vorbească este că are mai mult timp să gândească ceea ce spune. Asta întărește intenția, e mai greu să fie o "scăpare" din reflex. |
29 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Partea cu igiena trebuie pusă și în context istoric. În zilele noastre, mulți fac duș zilnic, dar altfel stătea treaba în secolul XIX, care este considerat de unii istorici cel mai deficitar la capitolul igienă din toată istoria cunoscută. În general, băile nu se făceau frecvent, spălatul pe dinți nu era uzual. Nu existau aspiratoare și mașini de spălat, așa că pentru cine nu avea soție sau servitoare, era o problemă semnificativă. (Sper să nu fiu interpretat ca misogin cu alăturarea dintre soție și servitoare, dar aceasta era realitatea acelor vremuri.) |
30 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 decembrie 2012: |
| Facem ce facem si iarasi le invinuim pe femei, sarmanele... Chiar si azi in epoca aspiratoarelor, a masinilor de spalat si a fiarelor de calcat tot femeile sunt cele care le manevreaza... Daca asta era cutuma in veacul al nouaspelea: sa umbli in zdrente, cu barba si chica neingrijite si murdar pe maini nu cred ca duduia pomenita s-ar fi formalizat. Cel mult ar fi ridicat din umerii ei trandafirii si inrourati de dorinta zicandu-si (exclusiv) in sinea ei: Ce sa-i faci inca nu s-a inventat masina de spalat! Si chiar daca s-ar fi fabricat, tot degeaba. N-are saracutul pe acasa o mana de femeie care sa apese pe butonul de pornire! |
31 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Oricum, chestiunea e prea puțin relevantă. Mulți mari scriitori, pictori etc ai vremii nu erau impecabili. De fapt, majoritatea. Asta nu i-a împiedicat să creeze genial. Ba poate chiar i-a ajutat. Omul moare oricum, doar geniul din el supraviețuiește timpului. Iar artiștii nu sunt sfinți. Nimeni nu cred că e un mare admirator al lui Eminescu pentru ce a făcut în viață, ci pentru ceea ce a scris. A ne uita la latura lumească e ca și cum am sta cu nasu-n tabloide. |
32 M. Arin [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Eminescu, chiar dacă tatăl său era alintat de vremuri cu titlul de "căminar" sau "boiernaș", poate fi considerat drept unul din copiii "săraci și șceptici". Igiena lui, așa cum bine observă webmasterul, era cea a epocii. Rămas pe drumuri și fără salariu, poetul național e găzduit de Creangă în Bojdeuca din Țicău, unde Tinca, țiitoarea povestitorului, îi băga pe amândoi într-o putină cu apă fierbinte. Eminescu, ca orice poet al iubirii, a fascinat femeile. Nu neapărat sub aspect sexual, cum cugetă unii comentatori obsedați de sex. Iar mofturile de pisică aristocrată ale senzualei Mite Kremnitz trebuie privite cu maximă rezervă. Nu pentru mâna mică "poate murdară" l-a respins pe Eminescu, ci pentru starea lui socială (gazetar), dar mai ales pentru starea lui financiară. Eminescu nu avea bani. Mite, ca tot cuconetul cu ifose și pretenții al epocii, stătea ore întregi în fața oglinzii, aceasta fiind principala ei ocupație. Aceste Chirițe (sau Kirițe)îmbuibate, cu moșii întinse și acareturi nu știau ce-nseamnă mersul pe jos prin noroaiele sau praful Ieșilor sau Bucureștilor. Săreau dintr-o caleașcă în alta, dintr-o toaletă în alta și dintr-un pat în altul. Pentru a înțelege mai bine ținuta morală a lui Frau Mite e suficient să relatăm un episod. Cea care îl refuză pe Eminescu (pentru că "mâncă cu zgomot"), deși era măritată, face un copil cu celebrul ei ei cumnat, Titu Maiorescu (căsătorit la vremea respectivă cu Clara, sora distinsei Mite). Ba îi mai dă copilului și numele amantului (Georg Titus Kremnitz). Și un ultim aspect. Viața poeților (fie la București, fie la Paris, fie oriunde) a fost și încă mai e marcată de stilul de viață boem. Tradusă direct din franceză, boemia trimite la țigănie. Dar ea trebuie înțeleasă ca un mod de a trăi al creatorului adevărat, preocupat aproape total de opera sa. Așa trebuie perceput Eminescu, care scria într-o odaie plină de fum de tutun, având pe masă cafea, pâine, brânză și o sticlă de bere. Cina imperială a unui geniu. Dacă cineva vede în "boemă" doar murdăria, asta e treaba lui. Dar Eminescu este și va rămâne un reper fundamental al spiritualității noastre. El e prea sus ca să mai fie rănit de orice bătător de taste. Însă impietatea față de niște nume emblematice pentru cultura noastră rănește convingerile multor contemporani, pentru care aceste nume au o rezonanță de-a dreptul sacră. |
33 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| În calitate de poet și om de cultură, Mihai Eminescu nu poate fi descalificat de nimeni, nici măcar pentru faptul că a fost un romantic întârziat (ca să nu mai vorbim de felul în care se prezenta din punct de vedere fizic și vestimentar, care este absolut irelevant). Paradoxal, cu toate că a fost întârziat, Eminescu, animat de spiritul reformator al lui Titu Maiorescu și de teoria formelor fără fond (căreia mentorul său i-a dedicat un studiu revelator), a revoluționat peisajul poetic autohton, urcându-se pe umerii pașoptiștilor (care au adus romantismul în literatura română) și privind dincolo de câmpul vizual al acestora (curentul romantic atingând punctul culminant în opera lui Eminescu), dovedind totodată și o capacitate extraordinară de adaptare la spiritul timpului care alimenta cultura română din vremurile acelea. Eminescu a desăvârșit Romantismul în spațiul carpato-danubiano-pontic, fiind considerat, pe bună dreptate, "ultimul mare poet romantic european". |
34 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Eminescu n-a avut deloc o capacitate extraordinara de adaptare la realitatile culturale indigene, d-le Novus. In jurul lui se scria proza realista si naturalista, iar in poezie adia un vanticel simbolist. In al doilea rand, Maiorescu (ca de altfel si protejatul sau Eminescu) n-a fost un reformist. Liberalii erau, corifeul Junimii era conservator (unul din aicea care sustineau schimbarea "organica" a societatii, intreprinsa cu "pasi marunti"). A fost fara discutie un mare poet romantic. Dintr-o perspectiva diacronica mai ampla (daca tot ii atribuim o anvergura universala) i se poate reprosa "lag"-ul cultural. Eminescu nu mai era in Zeitgeist, in spiritul timpului. Mai mult decat atat, nu si-a depasit in literatura cel putin, timpul. In pofida inovatiilor sle poetice, el orienta arta lirica (prin tematica si prin tehnica) spre trecut, nu spre viitor. Era un om al trecutului, un paseist. Asta nu inseamna ca nu este un poet admirabil. Am mentionat amanuntele legate de igiena lui personala nu pentru a-l descalifica in plan literar, ci pentru a explica de ce n-a avut un succes concret, tangibil in viata sentimentala. De altfel deziluziile amoroase i-au fost benefice in cariera literara. Un Eminescu realizat in dragoste n-ar mai fi scris minunatele poezii: Pe langa plopii fara sot, Lacul, Dorinta, Floare albastra s.a. Aflat filosoficeste sub inraurirea l misoginului Schpenhauer, lui Eminescu ii placea sa fie dezamagit in amor. Faptul ca nu era inteles de femei si ca era criticat de contemporani (care ii reprosau adeziunea tardiva la romantism) ii sporeau stima de sine, ii corfirmau ipoteza ca era un om de geniu. Ipoteza lui a rezistat probei timpului: chiar a fost un poet genial. Nuvelistica lui insa scl, scl, |
35 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Să dăm poetului ceea ce merită și nu bucățele din involuția umană. Cred că Mihai Eminescu este un Mesia al literaturii române. |
36 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Ba s-a adaptat, domnule Stanciu, s-a adaptat decalajului cultural în care se afla pe vremea aceea cultura română, deși sagacitatea cu care a analizat acest decalaj prin continuarea criticismului junimist nu-l recomandă ca pe-un învechit, ci ca pe-un individ cu un veritabil simț istoric. Paseismul lui Eminescu a fost unul asumat, întrucât acesta a resuscitat Romantismul în spațiul mioritic, i-a dat o formă coerentă, l-a ridicat la "standarde europene", ca să zic așa. Altfel, poate că am fi avut un reprezentant de vază al Romantismului abia după 1900, ceea ce n-a fost cazul. Din acest punct de vedere, Eminescu nu și-a depășit timpul, ci condiția. În ceea ce privește proza eminesciană, este adevărat că nu a strălucit, dar nimeni nu-l revendică pe Eminescu în calitate de mare prozator și de aceea eu cred că nu este cazul să subliniem faptul că proza acestuia nu este una de calibru. Amprenta pe care și-a pus-o asupra culturii române este una adâncă, indiferent de "«lag»-ul cultural" pe care l-a avut. Macedonski este primul reprezentant al simbolismului românesc (că tot ați adus în discuție acest curent literar), dar nu a scris texte în manieră simbolistă decât după 1890, adică după moartea lui Eminescu, până atunci scriind poezii caracteristice curentului romantic. |
37 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Ce are a face trafaletul cu teoria relativitatii restranse, d-le Marin? N-a spus nimeni (nici macar neica Nimeni) ca Mite era igienizata pe dinauntru. Ea l-a descris pe Luceafar pe dinafara (in alte pasaje si pe dinautru)... In privinta reticentei cu care ar trebui sa-i intampinam spusele, ce pot sa spun? Insusi Calinescu (si nu ma refer la Florin!) le-a reprodus aproape intocmai in monografia inchinata poetului nepereche. Nimeni (chiar si d-l Nimeni) n-a redus boema la insalubritate si n-a pretins ca opera lui Eminescu ar fi maculata de micile lui abateri de la normele elementare de igiena. In joc era doar succesurile sentimentale tangibile ale poetului. fara discutie ca poetul Eminescu le fascina intelectual pe femei (si inca o mai face). Barbatul Mihail Eminovici nu era insa, in acesta privinta cel putin, la inaltimea colegului sau de trup, MIhai Eminescu - genialul poet. Dar am vorbit suficient cu dvs. d-le pugilist. Nici subiectul, nici interlocutorul nu merita o asemenea atentie de la un zero barat. |
38 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Da, m-am grăbit și l-am făcut pe Maiorescu "reformist", dorind să spun cu totul altceva. Aveam în minte sintagma "strateg al modernizării culturii române". Acesta fusese de acord cu modernizarea, cu condiția ca această modernizare să nu fie întreprinsă doar la nivel formal, fără a fi asimilată fondului cultural românesc. |
39 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Atențe, cine nu-i cu M.Arin, primește un pumn în nas. |
40 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| In "Literatorul" Macedonski publica articole in care razbat tonalitati presimboliste bunioara "Despre poezie" (1881) sau "Despre poema" 1881. la vanticelul asta ma refeream, d-le Novus. Eu am facut referire la proza eminesciana pentru a ilustra anumite limite de "conceptiune" literara a scriitorului Eminescu. Structural Eminescu era nepotrivit pt. proza. N-avea "suflu epic". Autorii care am respiratie literara mai ampla nu-si pot permite sa bibileasca vreo 250 de variante ale unui roman de 500 de pagini. Asa ca reteta eminesciana a creatiei literare (si in general artistice), indicata de un comentator: minim 666 de variante, nu se aplica intotdeauna. De la acest adevar banal, purceseram. In rest "denigrarea" poetului national si alte matrapazlacuri de acest gen sunt mistificari ale aceluiasi comentator. |
41 M. Arin [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Pumn în nas? A fost o figură de stil, mult iubite și stimate domnule Vedetot! N-aș lovi pe nimeni, fizic nici măcar pentru Eminescu! Cuvintele, bine țintite, fac deranj mai mare decât un pumn. |
42 Maxima [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| interesanta figura de stil domnule doar pugilistii o mai folosesc .............. esti tare de tot felicitari! |
43 M. Arin [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Maxima! Poate nu vă dați seama, dar noi, cei de la Comentarii, alcătuim o numeroasă familie. Ne certăm frecvent (lucru normal, în familiile numeroase) după care ne căutăm îngrijorați. Când Daniel tace mă sperie. Oare nu cumva am fost prea dur? (Daniel are o mare capacitate de a încasa, dar și atacă, eficient) Poate acum l-am supărat pe bune? Oare n-am exagerat cu Vedetot (pe care îi stimez și îi salut)? Oare feblețea mea, Betty, cea care îi felicită pe toți, mă mai suportă? O zi bună tuturor. |
44 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Referitor la comentariul 43. Aici nu este vorba despre suportabilitate. Dăruind iubire pură, răutatea se ascunde după dealuri ca un șarpe care nu mai are cale de izbândă. Asta exprim în scrierile mele de fiecare zi. Vă iubesc atât de mult încât nu pot trăi fără a vă citi gândurile ce le exprimați în ceea ce scrieți. Mă refer la toți prietenii de pe această pagină. Vă mulțumesc. |