Colţul de oglindă

Ciobit în colţul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere şi de mosc
Cu iarba serii se perindă

Şi-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;

Şi pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -

Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere

Adesea mă visez zburând
De voie într-o croazieră
Că zău, m-aş stabili în stratosferă
De n-ar avea şi alţii-acelaşi gând!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!