Democraţiile de stânga ignoră faptul că noi nu ne naştem egali de la natură. Considerând inegalitatea noastră iniţială drept o eroare a naturii, democraţia de stânga încearcă să o corecteze impunând principiul egalităţii cu ajutorul instituţiilor statului, apelând în planul adevărului la concepte demne de tot respectul precum conştiinţa socială, sentimentul colectiv, marea familie socială. Dar această procedură s-a dovedit a fi o formă de anus contra naturii. Constrângerea fiinţei umane, în special constrângerea de natură psihică, are ca efect suprimarea libertăţii, libertatea este subordonată egalităţii forţate. Pentru că egalitatea în felul gândit de democraţia de stânga se opune, în fapt, libertăţii, egalitate şi libertate sunt două concepte care se opun până la anularea reciprocă. De aceea, în condiţiile democraţiei de stânga, libertatea devine doar un instrument de propagandă demagogică, folosit pentru manipularea maselor. În absenţa libertăţii, egalitatea este şi ea un concept artificial, iar împreuna nasc o democraţie iluzorie. Ajunsă în acest punct, democraţia de stânga eşuează în mod tragic, salvându-se doar prin dictatură.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!