Exercițiul morții
În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi crește valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.
Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simțăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.
Dacă aș ști să cânt, aș lua un flaut
Și-aș trece-n el, cu tot, cu nervi și sânge,
Aș implora, aș protesta, aș plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.
Și exercițiul morții, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.
sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre proteste
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.