Doar roză
M-am îmbătat d-extazul dintr-o roză
și nu știu cum miresmele le-adună
din mâlul sevuind... Prin ce metamorfoză
parfumu-și dă? Culori de vis, face cu... care mână?
Din ce chimie-ocultă se-ntremează,
de unde are geniul de licoare
ce-o varsă prin nectar, pictează vază
se-ngemănând în dar, c-un dar, la altă floare?...
Mă uit și-adulmec iar, sunt mut de farmec
și iar miros și creieru-mi dezmiardă;
cu inima din alveolele-n respir sunt cerc...
Mă prăbușesc drogat, cu capul dus, pe iarbă...
Și-i și altă culoare și-i multe alte izuri
și mă întrec cu albine, păsări și bondari
și-un fluture penat... și-am pielea toată rizuri;
mă sângerez în spini, sunt zbor de mii Icari!...
Mă dezic tot de știință, îs un novice;
n-am școala rozei, nici miros, culoare,
nici spini nu știu să fac, candoarea să-mi explice...
Păcat că am să mor și n-o să fiu o floare!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre trandafiri
- poezii despre știință
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre roz
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.