Regret de inimă... albastră
Mă uit la Regele Mihai cu sfiiciune;
E ca o filă rară de istorie reală,
Un adevăr gigant de-nțelepciune
La țara ce mi-o pierd... Ce-i tot mai goală!...
E ca și mine, răsărit într-o țărână
Și pustiit de tot, de drepturi, frânt;
Cu tact se pronunțând s-oprească mână
De uzurpatori, de hoți de-al meu pământ!!!
E-o foaie scrisă, manuscris; el știe ieri!...
Și mi-e vândut falsificat, neverosimil,
Acoperit de graffitti de noi boieri
Ce cred că arta-i mâzgălit... de irascibil?!?
Îmi era singurul drept crez, curaj,
Că lumea va fi iar aici ca o poveste...
Și n-am prieteni, timpu-n avantaj
Să-l am iar Rege... Să spun; "Țara, un Regat îmi este!"!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre țări
- poezii despre trecut
- poezii despre prietenie
- poezii despre istorie
- poezii despre inimă
- poezii despre curaj
- poezii despre albastru
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.