Marelui romantic
Peste-a vremurilor vraja
Intr-un foisor tomnatic,
Protector ne sta de straja
Geniul marelui romantic.
Ne-au rasfatat cu pana lor,
Goethe, Byron, sau Baudelaire,
Dar pentru Domnul Eminescu
Amare lacrimi cad din cer.
Si prin viscolul salbatic
Crivatul mai aspru bate,
Dar geniul tau, mare romantic
Universul il strabate.
poezie de Alex Dospian (2011)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vezi și următoarele:
Mihail Mataringa [din public] a spus pe 22 ianuarie 2016: |
Alex, mai multe observații:
1)Pentru a respecta măsura, taie "sau".
2)Ai folosit rima A-B-A-B în strofele unu și trei, prin urmare trebuie să păstrezi aceeași structură și în strofa doi,
unde "lor", în mod evident, nu rimează cu "Eminescu".
3)Ai folosit de două ori sintagma "mare romantic", ceea ce este prea mult într-o poezie scurtă.
4)Unde sunt diacriticele? |
Agamemnon cel Tânăr [din public] a spus pe 23 ianuarie 2016: |
Versurile libere nu au nevoie de metrică, nici de rimă.
A sta și a număra silabele pierdeți din vedere ce a vrut să spună autorul.
Și e păcat, spune destul de simpatic! |
criticonul [din public] a spus pe 23 ianuarie 2016: |
Poezia lui Alex nu este în vers alb, așa că observațiile făcute de Mihai sunt cât se poate de valabile. |
Agamemnon cel Tânăr [din public] a spus pe 23 ianuarie 2016: |
Nu sunt versuri albe dar nici poezie cu formă fixă, e o poezie cu versuri care alternează rima cu versul liber nerimat. Ce atât tapaj? |