Ai devenit insensibil la apelurile tot mai disperate ale omului din tine.
Ștefan Doru Dăncuș în Eliberarea (octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 16 iunie 2015: |
Excepțional apel la umanitate, dragul meu poet, Doru Dâncuș! Doru, cât Dor mi-a fost de dumneavoastră! De Tine! De tânărul zglobiu, dezimvolt, atent, manierat! Și de omul sensibil, bun, frumos, nobil, excepțional! De sensibilitatea Ta, la primul apel sperat al Omului din Tine! Mi-e dor de amintiri, de momentele superbe petrecute împreună, de valsul inefabil consfințit eternității (la festivalul Marin Preda)! De candoarea Ta, de zburdălnicia Ta ...! De tot ... de tot ...! Mulțumesc, pentru că mi-ai scris și te aștept aici, așa cum ți-am propus și cum mi-ai promis, în acest loc, atât de drag sufletului meu ...! |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iunie 2015: |
Stefan Doru Dancus 09:57 (Acum 1 oră) către mine Sărut mâna, Nu știu să răspund decât așa: Poruncă între ramuri ninse Știu să cânt la os de lup iubito, Trăiesc viața ca pe-un alfabet ... Uite țara, cum am împărțit-o, În perfecte slove de poet ... Știu să nu mă tem de ziua-n care, Toată apa plânsă peste flori Se va face-o aprigă ninsoare Ce-mi va cere socoteală ori, Te va reclădi din stele stinse Te va face iar ca la-nceput: Așa știu că, printre ramuri ninse Voi scăpa de ce nu am avut ...! Doru Dăncuș Mulțumesc, frumos, domnule Dâncuș! Am înțeles de ce nu puteți să-mi scrieți aici! Am făcut ceea ce ați dorit! |