Lăsaţi pe domni să joace remy

Am mai ratat o încercare
Mă simt mai mult un Stan Păţitu'
Au unii pâinea şi cuţitul
Iar eu, nici bani de-o lumânare

Nu mi-a surâs poate norocul
Dar nici eu n-am fost mai prejos
Tot încercând fără folos,
Să car lumina cu obrocul

Măcar o pildă spre ştiinţă
Trăgând, să spun la vreun nepot:
Când ungi ciubota cu dohot,
Nu mai pretinzi şi elocinţă!

Şi la ce bun suspinu' întruna
Gândindu-mă la câte vise
Mi-am făurit fără permise
Luând drept mărturie, luna?!

Că vine vremea mesei când
Rămâi cu farfuria goală:
Mai rea prostia ca o boală
De care nu scapi prea curând

Că bate vântul, te încovoi
Norocul lumii unde zace
O lespede sub carapace
E greu de dus cu umeri goi

Ai rămas copil că totuşi
Parcă-ţi trebuie tutore
Dar să ştii că şi-n Azore
Mor de brumă, palizi lotuşi

Furtuni dau buzna din afară
Şi nu ai cum să te opui
Iar dacă-ţi legi ştreangul de-un cui
Te vor căina o clipă doară

În jurul tuturor, e-un cerc
Din care n-ai să poţi ieşi
Busole moarte, căi pustii
Naivii încă mai încerc'

Dar nu-mi mai daţi sfaturi în van
Şi nu mă mai duceţi cu preşul
Că mă dau prins ca fedeleşul:
Nimic nu-mi cade din tavan!

Au prins ursitele să-mi ţeasă
Un labirint s-ajung la pâine
Şi-acolo unde-ncerc întâi, ne
Cern cu sita ea mai deasă:

- Câţi ani aveţi? Deja şai' zeci?!
La noi în companie, tineri,
Muncesc de luni şi până vineri
Şi n-avem disponibil deci

Ce să răspund? Înghit şi tac
Înfrângerea-mi dă brânci afară
Şi beau din cupa mea amară
Pelinul ăsta fără leac!

Şi iar încerc în altă parte:
O carieră de eşecuri
Mi-a pus cerbicea sub refecuri
Şi iar de ţintă mă desparte

- N-aveţi un loc de arhivar?
Eu fac de toate şi nu vreau
venituri mari. O spun pe şleau:
Lucrez şi noaptea ca portar!

Şi iar, penibilul refuz
Politicos, dar ferm şi rece
Căci ghinionul mă petrece
Iar eu devin şi mai obtuz

Îşi rupe corzile vioara:
- Lăsaţi-mă s-arăt ce pot
Lucrez pe brânci, însă socot
Să duc acas' o pâine seara!

Am vrut să urlu. Cui prodest?
Că ne-am dorit democraţie
Şi port acuma o tichie
În semn de paşnic manifest

Eşecul, singura povaţă
Câştigul mi-l doresc cinstit
Când vine seara, obosit
Să vă privesc pe toţi în faţă!

Nu-i greu deloc, poate-mi vor zice
Toţi gentilomii de ocazii
Dar vin patrule şi fac razii
Şi cartierul de calici, e

Lipsit de orice apărare
În faţa vânturilor vremii
Lăsaţi pe domni să joace remmy
Că soarta altora, nu-i doare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!