Revelație profesională
În liniștea eternă și sublimă
Din frontul cu pereții aburiți
Ies încet minerii la lumină
Cu fețele voioase, nu par obosiți.
Râd, glumesc fără răgaz,
Nu sunt triști, ci veseli mereu,
Au sclipiri în ochi și-n glas,
Ca în lumină, bucăți de minereu.
Din adâncuri, de departe,
Pe galeriile pustii acum,
Se strecoară prin a minei noapte,
Praful de la pușcături și fum.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre umor, poezii despre tristețe, poezii despre râs, poezii despre noapte, poezii despre minereu, poezii despre lumină sau poezii despre fum
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.