- inteligență
- Inteligența este cea mai mare nenorocire într-o societate imorală și mediocră.
definiție de P. Constantinescu
Adăugat de Adriana Pleșca
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu este introdusă data nașterii pentru P. Constantinescu. [Vezi citate despre inteligență, citate despre superlative, citate despre mediocritate sau citate despre imoralitate
1 Tokolyi Mihai [utilizator înregistrat] a spus pe 31 decembrie 2011: |
| Va să zică: Deștepții eșuează între proști întocmai precum proștii eșuează între deștepți. Ambele cazuri sunt parțial tragice și total comice. |
2 iulia mirancea [din public] a spus pe 24 ianuarie 2012: |
| Bun citat! Din păcate, suferim adesea consecințele acestui citat veritabil...! Iulia Mirancea |
3 adrian AMF [din public] a spus pe 30 august 2012: |
| Este cumva un citat din Pompiliu Constantinescu, criticul literar?Sau un alt P. Constantinescu? |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 30 august 2012: |
| Inteligenta e o capacitate de adaptare la mediu. Ca sa supravietuiasca intr-o societate imorala, inteligenta trebuie sa-si dovedeasca potentialul adaptativ. Ar fi mediocra daca n-ar reusi acest lucru. |
5 M. Arin [din public] a spus pe 31 august 2012: |
| A-ți adapta inteligența la exigențele unei societăți dominate de proști înseamnă a te prosti sau, mai grav, a te prostitua intelectual. Din păcate, democrația (puterea prostimii majoritare procentual) conduce frecvent la asemenea situații. |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 august 2012: |
| Profund gresit, Maerin . Intr-o societate dominata (numeric) de prosti, inteligenta nu se prosteste, ci ... prosteste (adicatelea, manipuleaza). |
7 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 31 august 2012: |
| Inteligența înseamnă să vrei să fii cineva, sau cum spune marele Gambetta:"Dacă vrei să fii cineva, trebuie să muncești serios." |
8 Homo Novus [din public] a spus pe 31 august 2012: |
| Domnul M. Arin are dreptate! Inteligent fiind, nu te adaptezi la un mediu de idioți prin predarea armelor din arsenalul propriului intelect, pentru a fi asimilat apoi fără nicio dificultate de droaia de inepți. Mințile mediocre se mulțumesc cu faptul de a intra în rândul lumii. Mințile superioare, pe de altă parte, vor să aducă lumea la nivelul lor, la un nivel cât mai suportabil din punct de vedere social, dar nu numai. Și dacă văd că nu se poate, se apucă de scris romane sau de cercetat chestiuni privitoare la destinul umanității în timp și spațiu, căci, după cum bine a punctat domnul Stanciu, omul inteligent n-o să moară de foame, ci o să se adapteze la mediu, câștigând niște bani de pe urma celor mulți. Cam asta s-ar putea înțelege prin potențial adaptiv, deși C. Wright Mills vorbea într-o lucrare cunoscută despre birocratizarea științei sociale (dar cred că se poate vorbi și despre știință în general), astfel încât omul inteligent, acela care știe că știința fără conștiință duce la ruinarea sufletului, va rămâne în umbra gibonilor academici, care, în schimb, îi vor trasa direcțiile de studiu, rezultând lucrări de cercetare ca Ocurența consumului de ceai în Franța secoului al XIX-lea. Păi asta ar trebui să știe lumea? Asta ar trebui să fie direcția de studiu? N-ar fi mai util să știm care sunt adevăratele motive pentru care, în ultima vreme, avem parte de tot felul de aberații climatice (dau un exemplu la întâmplare)? N-ar trebui să fim mai informați cu privire la noul concept de război climatic? Ar fi, dacă știința ar fi repusă în slujba umanității, direcție de la care a suferit o abatere mai ceva ca democrația înn România. Am putea investi acest adevăr cu denumirea de derapaj științific. |
9 M. Arin [din public] a spus pe 31 august 2012: |
| Domnule Stanciu, Inteligența pură presupune și caracter. Inteligentul adevărat convinge, nu manipulează. Evident, manipularea nu e la îndemâna celui prost. Cu manipulările se ocupă semidocții, șmecherii, isteții, panglicarii politici etc., adică inteligența tarată, viciată, rău orientată. Domnule Homo Novus, Inteligentul, mai ales în politică, are șanse minime. Aici hotărăsc cei mulți (dar proști). Însă omul cu adevărat inteligent nu vrea să facă politică. Inteligența ar tebui să-i dea de înțeles că, inteligent fiind, nu poate deveni vreodată exponentul prostimii majoritare. De aici rezultă zădărnicia democrației, care din start înseamnă puterea celor proști. Asta explică sluțenia intelectuală a parlamentelor noastre liber alese. Echipa de aleși reproduce, în miniatură, chipul spiritual al alegătorilor. Ca să se impună într-o societate dominată de proști, inteligentul trebuie să se prostitueze nițel. Exemplu: G. Călinescu, savant adevărat al filologiei, care, pentru a face pe plac prostimii, îl ridiculiza pe Brâncuși, acesta fiind în culmea gloriei. |
10 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 1 septembrie 2012: |
| Democrația dă drept de vot tuturor, dar esența democrației nu este votul, ci tot ceea ce se întâmplă până la vot. Un om inteligent are mai multe șanse de a-i convinge pe "proști" să meargă într-o direcție sau alta, numai că pentru asta trebuie să fii activ social. În România nu prea există așa ceva. Mai mult cârcotași, pe tușă. |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 1 septembrie 2012: |
| Inteligenta "pura" nu presupune caracter. Inteligenta e o aptitudine de a efectua corect si rapid operatii sau actiuni care conduc la rezolvarea unei probleme teoretice sau practice . Caracterul e un aliaj de trasaturi atitudinale si voluntare. E mai usor sa-ti exersezi inteligenta (care desi e innascuta, poate fi dezvoltata in anumite limite) decat sa-ti formezi caracterul. Scoala romaneasca se ocupa aproape exclusiv de antrenarea inteligentei (mai precis a celei teoretice). Societatea autohtona e un mediu propice deformarii caracterului. Vorba lu' Trahanache junior: "O societate fara printipuri si fara moral, vasazica ca nu le are." Oamenii de caracter sunt extrem de rari. Inteligentii sunt mai numerosi. Inteligentii morali (adica inzestrati cu un caracter laudabil) sunt ca apa in desert - scumpi la vedere. De altfel inteligenta e de multe ori un obstacol in formarea unui caracter frumos. Daca esti inteligent, poti realiza mai usor si mai bine diverse activitati valorizate pozitiv de ceilalti. Aceasta "performativitate" poate fi premisa formarii unui complex de superioritate si a unei atitudini condescendente fata de semeniii mai putin inzestrati intelectual. De aceea, pt. a-si modela caracterul un ins dotat cu o inteligenta peste medie trebuie sa depaseasca acest obstacol psihologic (care poate degenera in infatuare, aroganta, superficialitate morala). Dintre apostoli intelectualul grupului, Iuda il tradeaza pe Iisus. De ce? Simplu: Inteligenta e flexibilitate, caracterul e consecventa. Un inteligent in "stare pura" e sceptic, se indoieste de toate (relativizeaza totul, inclusiv valorile si normele moarale). Un inteligent adera greu la o doctrina sau la un sistem de valori. Or, fara un punct arhimedic de ordin axiologic nu se poate cladi un caracter. |
12 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 4 decembrie 2012: |
| Inteligența este ca visul vieții studențești al lui Heidelberg. |
13 Madame [din public] a spus pe 4 decembrie 2012: |
| Inteligența permite adaptarea spontană în situații noi. Ea se dezvoltă progresiv, iar mecanismul prin care aceasta se dezvoltă e operația intelectuală. Ca atare, un ins inteligent este capabil să se acomodeze în orice împrejurare. În schimb, caracterul este o sumă de valori internalizate, fiind influențat de gândire. |