Poem de dragoste după cel de-al treilea război mondial

Iubito n-avem nici un nume
Doi prieteni buni, veniţi la mal
Nu ne-am lăsat ucişi de Lume
Nici de războiul mondial

Ne-am tras la loterie sorţii
Şi-am înviat devreme-n zori
Am pus iubirea-n calea morţii
Şi am ieşit învingători

Tu eşti de-acum o Evă dulce
Iar eu doar un Adam stingher
Ce-aşteaptă noaptea să îşi culce
Firavul trup pe-un colţ de cer

Suntem doar noi pesemne-n Lume
Dintre iubirile ce-au fost
Şi ne minţim c-avem un nume
Şi ne minţim c-avem un rost

Eşti mântuirea de păcate
Tu schimbi păcatul pe amor
Hai, vinde-mi farmecele toate
Să-ţi fiu c-o viaţă mai dator

Eşti viaţa mea de după moarte
Lumina mea din orice zi
Cântecul rătăcind prin şoapte
În miezul clipelor pustii

Hai să fugim în Ursa mare
Pe firul unui gând rebel
În lumea asta trecătoare
Ea este ultimul hotel

Se stinge-ncet lumina Lunii
Ci pleacă-ţi capul pe un nor
Dă-ţi trupul victimă minciunii
Şi-acum sărută-mă uşor...

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!