Zic și eu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
Extraordinar, domnule Ghica, ați pus punctul pe i.
Felicitări! |
daniel stanciu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
Nu, domnule Ghica. Dumnezeu citeste numai carti sfinte. Sunt singurele tiparituri care ii pun la grea incercare omniscientza. Sunt convins ca-l cheama din cand in cand pe Lucifer (care nu e doar intelept, ci si perspicace) sa-i talmaceasca "pasajele obscure" din Evanghelii si din Filocalii. |
M. Arin [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
Dar arta lui Brâncuși
cum vi se pare,
domnule Ghica?
Că a fost
și încă mai este
avangardistă.
Sau aici folosim
alte unități,
genialul sculptor fiind român.
Dacă Brâncuși
continua să facă busturi realiste
de oameni mari (Davilla, Vitelius)
și crupe musculoase de cai
n-ar fi ajuns niciodată ceea ce este.
Dar el a început să facă avangardă,
adică domnișoare cu ochi uriași (Pogany),
săruturi din piatră cubică
și păsări fără aripi.
Avangardă.
Nu știu dacă Dumnezeu
l-a înțeles.
Dar conaționalii lui
în mod sigur nu,
nici atunci, nici acum.
Îl admiră,
la modul declarativ,
de când au auzit că americanii
dau milioane de dolari
pe pietroaiele acestea ovoidale.
Avangarda
nu are niciodată suportul
maselor largi de la orașe și sate.
Ea se adresează
unei aristocrații spirituale,
infime procentual,
dar cu înalte principii
despre estetcă și artă. |
Zic și eu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
E vorba de scriitori, nu de sculptori sau pictori, M.Arine.
A vizualiza o statuie sau un tablou nu e totuna cu a citi atâtea cuvinte care uneori nu spun nimic sau spun altceva decât încearcă autorul să transmită. |
M. Arin [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
A privi un tablou
sau o statuie
înseamnă "a citi"
spiritul
unui pictor,
sau sculptor.
Există șapte arte,
dar toate au un numitor comun:
frumusețea spiritualizată
într-o manieră inteligentă și inedită. |
Zic și eu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
Ei, M.Arine, pentru a "citi" un obiect de artă ai nevoie de o eternitate, dar pentru a descifra
literele, cuvintele, propozițiile, frazele, textele etc. ai nevoie de mai multe eternități. Iar deținătorul tuturor eternităților este numai Dumnezeu. EL are timp să citească și să recitească întru propria SA lămurire.
Noi vom muri așa cum ne-am născut: neștiutori. |
M. Arin [din public] a spus pe 18 octombrie 2012: |
"Vom muri așa cum ne-am născut: neștiutori"!
Ce frumos apel la ignoranță!
Nu mai citiți nimic, că oricum muriți proști!
Sala de lectură e numai pentru Tatăl Ceresc!
Fals!
Tot ce s-a realizat pe acest pământ
este opera colectivă a oamenilor.
Un singur exemplu vreau să-ți dau.
Folosești zilnic internetul!
Minunea aceasta este eminamente laică.
Nu ți-a dat-o Doamne, Doamne,
pentru că ți-ai julit genunchii
în fața Bisericii Sfânta Parascheva!
Miracolul vine
de la această haită de "neștiutori"
numită Omenire. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 18 octombrie 2012: |
Sunt doua stiinte, Marine. Una despre ce se vede si alta despre ce nu se mai vede dupa ce omul a devenit stiutor (Glojdind fructe din pomul cunoasterii). "Stiinta" sufera de un materialism cronic. Isi face un titlul de glorie din faptul ca e neutra, ca nu simte, ca e nesimtita. Insa cum ramane cu sentimentu', monser? Cum ramane cu faptul ca noi, oamenii nu suntem doar o halci de carne bioelectrizata (sau biomagnetizata)? Exista ceva in noi despre care stim pe zi ce trece tot mai putin. Spiritul nostru, scanteia divina pe care stiinta o stinge ca pe muc de tigareta spunandu-i ADN sau cod genetic, sau alte cuvinte pompoase si "denotative" (si referentiale) la maxim. Cine nu se lasa aprins de scanteia divina s-a nascut nestiutor si moare asisderea. Cu tot netul, telefonul mobil "ultra-slim" si plasma de ultima generatie.
Stiinta adevarata e la urma urmei o... arta. E arta de a trai in trup, dar nu pentru trup. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 18 octombrie 2012: |
In privinta citatului, repet: Dumnezeu nu citeste literatura. E prea multa prefacatorie in ea, prea multa poza, prea multa energie cheltuita pentru o falsa nemurire. Diavolul, in schimb e un bibliofil ... indracit. Pe el, nu-l poti pacali cu mofturi avangardiste. cu fleacuri si cu texte dadaiste, post-moderniste, magic-realiste etc. Toate puseurile astea de origialitate (de euri hipertrofiate care reinventeaza arta si canoanele estetice)sunt niste... dracovenii. In ele si-a bagat dracu' coada si a insurubat-o intr-o spirala fara sfarist. |