Blestem

Când uiţi de mine, să devii
Un meteor răzleţ pe cer.
Să te îmbraci în haine sinilii
Să ai un spaţiu strict sever.

Muzică să nu auzi în jur,
Decât refrene funerare,
Să te rogi să mă îndur
Să-ţi arăt a vieţii cărare.

Să plângi şi ochii să te doară
Să te culci şi să n-adormi,
Să te cuprindă o vrajă amară,
Mergând să crezi că te răstorni.

Durerilor să nu le găseşti leac,
Mereu să te vaieţi, dar să nu-ţi treacă,
Din ce e frumos, nu-ţi fie pe plac
Când lumea în jur o să petreacă.

Să fii mereu tot tristă,
Inima îţi bată, să n-o auzi
Iar mereu uda-ţi batistă
Să nu poţi să ţi-o ascunzi.

Să ceri înţelegere şi milă
De la toţi copiii nimănui.
Astfel te blestem. Umilă,
Să-ţi uiţi culoarea ochilor căprui.

poezie de Mihai Leonte (7 februarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!