Spectacol fără impresar

Stau la geam şi vând tutun
Asortat cu o vodcă proastă
Un nebun, când eu compun
Poezie, şi cu-o babă

Ceartă-se că ar vrea să bea
Pe creiţari sau datorie
De-ar avea de un' să-i ia
O poşircă străvezie;

Îmi pierd timp, îmi pierd şi nervi
Dacă trece-un zurbagiu
Pentru care ceilalţi, servi
sunt. Ca şi eu tarabagiu.

Trudă lungă, lungă, lungă
Precum sclavii pe plantaţii
Doar rachiu, tutun şi ciungă
Pe cari dau bani de-generaţii

Cu mai puţin de doi dolari
Pe opt sau poate nouă ore
La anii mei un salahor, e
Îndepărtat dintre pândari

Copii teribili ce fumează
Dau în rulotă cu piciorul
Iar eu îi iau cu binişorul
Că ghinionu-i ca o piază;

Cei mai mari cu câini în lesă
Şi false aere de prinţi
Se plimbă-ncet fără adresă
Şi-i tot înjură pe părinţi

Iar alţii aruncă pocnitori
În jurul meu. Şi eu tresar
De câte ori, de-atâtea ori
Spectacol fără impresar!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!