Ce-i suferinţa, ce-i teama şi umilinţa primejdiei, în comparaţie cu triumful, triumful unic, dulce, indispensabil, fără de care n-ai vrea să mai trăieşti: să fixezi, la un frivol, la un evaziv, la un monden care are totuşi o reală valoare umană, dar te chinuie cu farmecul lui inconstant, să fixezi, zic, la el tot ce are mai bun, să-l schimbi din uşuratic în serios, să legi de tine, să stăpâneşti această forţă evazivă şi să-l vezi, în sfârşit, în stare demnă de valoarea lui, să-l aduci la devoţiune, la pasiune profundă, mistuitoare, nu numai o dată, ci, ca să-ţi confirmi, ca să te asiguri, mereu, necontenit, niciodată îndestul.

Thomas Mann în Doctor Faustus (1947)
Adăugat de Dama de pică
Votează! | Copiază!