Adio, liniște!
Adio liniște, adio
Vecinii mei fac un bairam
Mai sunt trei ceasuri pân' la ziuă
Și-mi vine să m-arunc pe geam:
Mă plimb prin casă de vreun ceas
Vibrează lampa și tavanul
Ascultător să fi rămas
Și nemișcat, măcar divanul
Stau încordat precum un arc
Dar n-am ce face, mă supun
Mai bine ies s-alerg prin parc
Să creadă lumea că-s nebun
Văzusem eu cum ieri, devreme
"Prințesele" din cartier
Veneau, că n-aveau a se teme
Și defilau pe palier,
Cu minijupele de-o palmă
Și tocuri cui urcând agale
Că-n urma lor câte-o sudalmă
Le mai oprea un timp în cale
Doar puștii care n-au complexe
Priveau poftind de jos în sus
Că diferența dintre sexe
Le da câte-un fior în plus
Tratați cu drog și cu alcool
Cui să reclami că se distrează
Când n-au ajuns nici la viol
Iar vigilența lor e trează?
Eu merg devreme la serviciu
Ce scuză aș putea să îngaim:
Că vin direct de la ospiciu,
Sau altfel cum să mă defaim?!
Păcat de tinerețea care
Și-a pierdut busolele pe drum
Și-și vinde lozul ei cel mare
Pentru-o sticluță de parfum!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ceas
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre încordare
- poezii despre vecini
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre reclamații
- poezii despre plimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.