Dolce vita
Plictis și tratament ambulatoriu
De somn, să nu mă prindă apatia
Că lumea-ntreagă e un sanatoriu
Cu pacienți care-și ignoră maladia
Îmi trag de milă, peste ochi tichia
Și întrerup lumina provizoriu
Ca Gânditorul de la Hamangia,
cioplit în piatră. Poate în ivoriu
Îmi pun motanul paznic pentru vise
Și-adorm de sforăit, instantaneu
Odată, când credeam că adormise,
L-am prins înfulecând dintr-un pateu
Cu-atâta poftă, că era în stare
Sătul, să ceară tuturor, iertare!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.