Marinarul cu sare-n priviri
Mugurii albaștri au căpătat culoarea nopții,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire și nefericire, între azi și mâine.
Vaporul abia se zărește,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranței?,
apa-i sărată, pesăcurșii se zbat aproape de mal.
***
Și sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se așează-n palmă,
sărată și ea de-atâtea amăgiri.
***
Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră
ca un vis printre albii nămeți.
***
Cerul de prea mult soare
lăcrimează cu stele și dor,
Marea spre nord se retrage,
vaporul mai face-un ocol.
Marinarul intoarce privirea
spre țărmul sărat și pustiu,
ciorchini de vise aleargă
spre marinarul cu sare-n priviri.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre marină
- poezii despre albastru
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre nefericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.