Şi totuşi sunt singur
Şi totuşi sunt singur
Şi gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.
Şi totuşi sunt singur
Şi pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Şi pe el singur îl găsesc.
Şi totuşi sunt singur
Şi sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.
Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere şi voinţă
Să-i spun vieţii că o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 27 septembrie 2012: |
| Atâta timp cât aveţi în suflet dragostea pentru scris, nu sunteţi singur fiindcă aveţi o lume întreagă la picioarele dvs. Mulţumesc. |
2 Vladimir Potlog [autorul] a spus pe 28 septembrie 2012: |
| Mersi |