Eu
Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.
Sunt singur responsabil d-acte
Și nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.
Am câștigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig și eu primesc ecou.
Incognito, sunt scenarist
Intuitiv din cărți, paletă.
Sunt singuru-mi etern artist
Cu rol ce-am unicat... Vedetă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre pantomimă
- poezii despre intuiție
- poezii despre filme
- poezii despre concursuri
- poezii despre artă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.