- mămăligă
- Mămăligă: Istoria românilor la ceaun.
definiție aforistică de Tudor Mușatescu din Dicționarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Titanic vals" de Tudor Mușatescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi aforisme despre mămăligă, aforisme despre istorie, aforisme despre istoria României, aforisme despre România sau citate de Tudor Mușatescu despre România
1 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 24 noiembrie 2013: |
| Interesant! Desi multora din generatia noua probabil ca li s-ar parea ciudata definitia. Dac-ar fi scris Girelinho asta(mie asa mi se pare, ca e pe stilul lui  ),cred ca-si lua un ceaun in cap de nu mai vedea bine razele lunii. In rest, numai de bine. |
2 Mihail Marin [din public] a spus pe 24 noiembrie 2013: |
| Alex, Un ceaun în cap ar merita și moftangiul de Mușatescu. De fapt, el, cu poantele lui răsuflate a aruncat aforistica românească în derizoriu. După aforismele poetice și filozofice ale lui Blaga, după cugetările profunde, moralizatoare, ale lui Iorga, vine și Tudorel, că șmecheriile astea de Cișmigiu. Care, culmea, prind la "publicul larg" mai bine ca silogismele lui Cioran. Panseul discutat, deși invocă istoria, este fals din punct de vedere istoric. Columb descoperă America, (cu porumb, sifilis, fasole și roșii, laolată) în 1492. Porumbul ajunge pe ogoarele carpato-dunărene abia la începutul secolului XVIII, după ce Șerban Cantacuzino tradusese Biblia în română. Deci poporul avea multă istorie înainte de a face mămăligă. Păstrând clișeul gastronomic, moftangiul putea scrie mai nimerit: "Telemeaua - istoria românilor la saramură." Dar mă închin cu pioșenie în fața comediografului bun care a fost Tudor Mușatescu. Teatrul său încă rezistă timpului. Prin urmare, conform tradiției noastre ipocrite, despre moftangiii morți, numai de bine. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 noiembrie 2013: |
| Musatescu e un autor profund. El ne arata natura umana asa cum e in adancul ei: superficiala si derizorie. El vede frivolitatea de ultima instanta, nu de prima instanta a lumii. Numai cititorii lipsiti de subtilitate confunda prima cu a doua ipostaza si ii reproseaza lui Tudor clovneriile literare. D-l Tudor e un clovn tragic, un tip care incearca sa ne destinda, cu pretul unor dureroase contorsiuni interioare. Daca viata e o bagatela, de ce sa facem din ea o tragedie greaca? Iata crezul literar al lui Musatescu. Cioran (cititi va rog Siorrran, ca sa-i faceti o bucurie post-mortem) e un astfel de tragedian. Acrobatiile lui retorice sunt indiscutabil spectaculoase (poate cam prea spectaculoase). In toata proza lui semi-filosofica d-l Emil se frasuieste deasupra propriei gropi si ne invita sa ii aplaudam salturile peste deschizatura fatala. In clovneriile lui savante si funebre, Cioran ne face atenti la golul care se casca inaintea fiintei noastre. El e un saltimbanc al mortii. Amaratilor, o sa crapati cu totii - asta e mesajul sau eliberat de retorismului patetic si adolescentin. Prin clovneriile lui spumoase, Musatescu incearca sa ne abata atentia de la moarte. El ne invita sa traim viata la suprafatza. Nu sapati mai adanc in fiinta voastra fiindca n-o sa gasiti nimic (sau cel mult o sa va intalniti cu nefiinta) ne spune Musatescu. E intelepciunea celui care a stiut sa depaseaza viziunea hipnotica a propriei gropi. O sa murim fratilor, dar pana atunci ia sa veselim nitel. Nu merita sa-ti strici cheful pentru un lucru asa de banal ca moartea. Domnule Musatescu va saluta cu stima, daniel. |
4 Mihail Marin [din public] a spus pe 24 noiembrie 2013: |
| Așa e, Danilo! Treaba acesta cu mămăliga e tare profundă. Mai profundă chiar decât ceaunul în care fierbe istoria ta, a mea și a celorlalți. Ai încropit un frumos elogiu închinat superficialității balcanice. Să luăm viața în rîs, nu-i așa? Că oricum vom muri. Și măcar să murim hăhăind, așa subtil și nobil, ca Traian Băsescu. Că românul nu e pretențios. Hăhăie din te miri ce. Viața e o bagatelă doar pentru cei care o bagatelizează. Istoria e plină de mari creatori, care sunt mari tocmai pentru că au luat viața în serios. |
5 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 24 noiembrie 2013: |
| Doua exemple de mari creatori care au luat viata in serios sunt Esenin si Oscar Wilde. Ce parere aveti, Mister? |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 noiembrie 2013: |
| Mariner, ca de obicei te pripesti si ratezi nuantele. Musatescu si Cioran reprezinta doua atitudini extreme in fata vietii. Primul ia totul in ras, iar celalalt totul in tragic. Il prefer pe primul, fiindca e mai reconfortant si mai uman. Celalalt e doar o cucuvea de export care a facut ceva valva cu partiturile ei insolite si lugubre. Desigur, intre cele doua extreme amintite se deschide evantai larg si multicolor de pozitii existentiale posibile. Multi ganditori si artisti au luat viata in serios. Insa n-au devenit funebru de seriosi ca varul Emil. Sa te lamentezi la infinit pe tema precaritatii tale asa cum a facut Cioran (nu intamplator numele sau evoca o pasare funesta) nu e idee prea buna despre cum ar trebui sa ne purtam in viata. Cioran e un idol al neurastenicilor si al exhibitionistilor. Oamenii care au un minim echilibru interior si o minima discretie personala nu-l pot gusta pe Cioran. Ii pot cel mult aprecia frumusetea de ciuperca otravitoare. |
7 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 24 noiembrie 2014: |
| Variantă: Mămăliga Soarele românilor. |