Vulcan... de poezie

Din călător, pe alei de poezie
M-am rătăcit, pe conul de-un vulcan
Ce pare stins, lipsit de frenezie
De culori vii... Era doar fadul tan!

M-am dezgolit de orice precauţii
Şi m-am întins înscrisuri, mădulare,
Cum pur în adevăr îndrugi... discuţii
Pe-un sit necunoscut, cu ochii în soare.

Doream să mă-mbăiez ca-n Sfânta Ana,
Să-mi iau răcoare din căuş fierbinte,
Să-mi torn pe răni, să beau cleştar cu cana...
Să fiu părtaş când demon se dezminte.

M-am retrezit ca din seism teluric
Cu eructări în îmbăliri de lavă
Din guri hulpave împroşcând azuric
În stratosfera minţii... din hazna scârnavă!

Hăuri s-au redeschis scuipând,
Se înfrăţind să ardă jurăminte
De pact molcom... cu zel îl încălcând,
Urlând afon neştiute cuvinte.

Revin din vis roş-negru ca de sânge
Şi văd că situl e-un simbol urât,
Mişelitor de crud ca tauru' ce-mpunge...
Cu găşti vampirice venisectând la gât.

Nu e-un vulcan; în fond e-o parodie
Furată din realul cast, de la natură...
Un forum deslânat de para-poezie
În care isteria ţipă numai..."Târâtură!"

E-un con de umbră instabil, cenuşă
Din ars mocnit, în cercul strâns de haită
Se prăvălind ca o piroclastică căpuşă
Sugându-ţi arderi, să-i laşi singuri... baltă!...

PS
La gazo-sferic "Vulcan de poezie" sau "Poezie net"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!