Fără cuvinte
De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!
Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!
De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărți, nu ar fi... sfinte!
Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup...
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe,
Calzi, dulci de-nțelepciune!
Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers,
N-aș fi avut fantasme
În minte, nici orgasme...
Aș fi trecutul, șters!...
Nu m-ați citi... Iisuse!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 15 septembrie 2012: |
| Așa este, de n-ar fi cuvântul, n-ar fi nici limba corectă care se capătă numai intr-o casă pe pereții căreia sunt rafturi pline cu cărți. Ca și mine, dvs.scrieți cu inima, suntem supraexpuși plăcerii scrisului așa cum se întâmplă adesea în jurnalistică. În poezie, aveți un ton echilibrat și independent. |