| daniel stanciu [din public] a spus pe 24 martie 2017: |
| Iubirea e un simptom grav, doar daca partea feminina vatamata a ramas gravida sau daca partea masculina a primit drept pret al placerii una din maladiile care poarta frumosul si primejdiosul nume al Venerei. In general activitatile erotice sunt placute si reducatoare de stres (inclusiv metafizic). Dragostea in act nu genereaza intrebari sau nelinisti, ci le anesteziaza. In iubire, hormonul jubilatoriu devanseaza neuronul interogativ. Fireste exista si iubiri complicate, crispate, contorsionate, cioraniene (sau, daca preferati un filosof mai bun si mai reprezantativ pentru tema, kierkegaardiene). In ele, intrebarile(oare sunt iubit in aceeasi masura?, oare fidelitatea masculina/feminina e posibila, oare iubirea nu e cumva un egoism in doi, oare amorul e o amagire, o eroare de perceptie etc.) tin loc de afrodiziace, iar raspunsurile (actele erotice) nu sunt niciodata satisfacatoare. Iubirile interogative, intelectualizate, care trec prin creier, fara sa tranziteze organele placerii erotice ridica, asa cum spune maestrul Cioran grave semne de intrebare. |
| Yorick [din public] a spus pe 26 martie 2017: |
Abordarea unei tematici cu #iubire mă face să comit supoziția că această
capricioasă astenie de primăvară începe să prevaleze asupra sâcâitoarelor
dureri de șale sau vioaielor preartrite cetățenești.
Nedefinit de îndepărtatele dumneavoastră amintiri erotice și sentimentele
înglobate, procesate ba abrupt hedonistic, ba lejer epicureic, surprind cu
mult mai convingător decât cele mai gonflabile concepte afrodisiace.
Întrebările care le însoțesc aduc mai degrabă, prin sentințe cu valoare
nedeclarată, la celebra dilemă cu soluție garantată: De ce să tot cauți
răspunsuri imposibile? Mai bine schimbă întrebările!
Solidaritatea personalității soreniene cu cea emiliană, în acest melancoolic
expozeu anticoncepțional, este cumva un pont soccerian anticipativ, vis-a-vis
de rezultatul nedecisiv al confruntării de idei cu piciorul româno-danez de
mai pe-noptate? |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 27 martie 2017: |
| Yorickule, din tot talmes-balmesul tau asezonat cu vocabule prelevate, singurul detaliu (marele merit al textului tau este acela ca in el lucrurile esentiale raman simple detalii) care mi-a atras atentia, lasandu-mi alte procese cognitive si reglatorii nestimulate, este vestita dilema cu solutie garantata: "de ce sa cauti raspunsuri imposibile? Mai bine schimba intrebarile!" Nu inteleg, sincer (ca, pardon de expresie, campionul franchetii, Iago) ce aveti cu raspunsurile imposibile. Ele scot in evidenta farmecul "prevalent" al intrebarilor grave, filosofice. Fara astfel de intrebari, marele trairist Cioran ar fi doar o mumie culturala. Aceste intrebari cu raspuns imposibil constituie conditia de posibilitate (in sens kantian) a cioranismului. Emil se incapataneaza sa nu schimbe intrebarile grave. Incercand sa le dea raspunsuri si mai grave (printr-o blagiana potentare a misterului), marele Cioran trece dincolo de granitele banuite ale imposibilitatii cogitative. Solutia la dilema invocata de dvs. este: Cauta raspunsuri imposibile, absurde. Daca ti le imputa cineva, n-ai decat sa dai vina pe intrebarile originare. Ex nihilo, nihil! |
| Yorick [din public] a spus pe 27 martie 2017: |
Nu prea înțeleg ce nu prea înțelegeți! Parcă stabilirăm că v-ați săltat nivelul de
percepție. Se pare că nu. Ba chiar dați dovadă și de semne de eroziune a poleitului
dumneavoastră expresor.
În primul rând, eu nu aveam în vedere lucruri esențiale, deci doar un orb ar fi
căutat să le găsească acolo unde nu sunt. Apoi, citatul pe care-l reiterați redundant
nu este o dilemă ci cu totul altceva.
Înghesuiala de spirite alese (sens kantian, condiția cioranismului, potentare
blagiană) în câteva răzlețe rândulețe de mic dejun, mă obligă să vă atrag atenția,
amicalmente îngrijorat, câ mânecile nădragilor vă sunt mult mai scurte decât
turul sacoului. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 27 martie 2017: |
| Eu nu reiterez citatul. Nu-l citez pe Cioran nici macar in gluma. Si cand e vorba de trairist, n-am trairea necesara sa fac glumitze. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 martie 2017: |
Aaaa! Va refereati la provocarea intelectuala pe care ati binevoit sa o numiti « dilema »? Pai, e o dilema, monser!
Structura ei este :
« La o întrebare filosofică răspund sau nu răspund
Dacă răspund, atunci răspunsul e inadecvat/discutabil.
Dacă nu răspund, atunci tăcerea mea (un răspuns posibil) poate trece drept ignoranță.
Prin urmare, răspunsurile mele la intrebarile filosofice sunt inacceptabile. »
Solutia pe care o propuneti este ceea ce e in logica se numeste trecerea printre coarnele dilemei, demontarea logică a cel putin unei propozitii conditionale. Astfel, renunțănd la intrebarile cu raspunsuri imposibile, optez pentru acele intrebari carora principial le pot da raspunsuri rezonabile. |
| Yorick [din public] a spus pe 28 martie 2017: |
Aaaa! O cotim pe domenii abstracte.
Asta ne mai lipsea. Cad astea pe noi ca dantela pe gâde.
Observ că prin câteva manevre mistico-administrative v-ați auto-ridicat mingea la fileu.
Dar a cam rămas în levitație.
Pe de altă parte mă întreb la fel de mirat ca și altădată, unde ați văzut întrebări sau
soluții în clănțăneala mea frivolă, după respectabilele-vă aprecieri? Logică, filosofie,
enigme, soluții? Nu le am cu așa ceva. Ca fierar-betonist, de meserie, operez cu alte
categorii filosofice.
Ceea ce nu mă împiedică să observ lagunele din meditațiile dumneavoastră soliloc(g)ice.
Bunăoară: așa zisul raționament deductiv, cu care abuzați de ușoarele urme de inteligența
noastră, este mult prea forțat, e aproape un iraționament și pe deasupra și inductiv.
Valoarea sa de adevăr poate fi sesizată ineluctabil doar în limitele celei de-a doua sa
propoziții. Cea de-a treia, ea însăși un mini raționament deductiv și în același timp un
de studiat întreg conținut într-o parte, este de-a dreptul futilă; nu întrebați de ce.
Inductivitatea de care vorbeam rezidă din propoziția general valabilă, selfi-sarcastică,
din al treilea plan logic.
Concluzie rațională: nu mai ofer tutoriale fost-gratuite, decât cu contract de know-how. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 martie 2017: |
| Aha, deci sunteti fierar-betonist. Nu pot sa va contrazic . E o meserie respectabila (deci, vi se potriveste ca turnata). In rest poliloghia legata de nu stiu ce inductivitate (sic!) a rationamentului meu (o reconstructie a "dilemei" de la care chiar dvs. faceti referire) mi se pare viceversa. Aluzia la holomer (intreg cuprins intr-o parte) e, ca de obicei, trasa de..,"per". Contractul dvs. in materie de logica ar putea fi cel mult de hau-hau. Din punctul meu de vedere discutia (valabil si pt. orice discutii posibile, dar improbabile dintre noi) e incheiata. Va las pe dvs. sa incheiati "rational". Aveti un mod original de a utiliza acest adjectiv. Cum spunea bardul din Avon, "Irationalitate, numele tau de stanciu"... |
| Yorick [din public] a spus pe 29 martie 2017: |
Înțeleg că v-am cam supărat.
Scuzele mele neo-proletare. |
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la