Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Și nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Și mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuț
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre creștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vulturi
- poezii despre tauri
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 29 mai 2015: |
E o încântare să-l auzi pe Arghezi recitând Flori de mucigai! |