Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
Dar, aici când au ajuns,
Amândoi s-au prins în horă,
Dintr-un dor de nepătruns
Cu întreaga Aurora...
Și, oricum, n-au mai plecat
Dup'-aceea, se-nțelege,
El fiind un râu secat,
Ea fiind nebun'-n lege.
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre spaimă
- poezii despre râuri
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre legi
- poezii despre indigeni
- poezii despre durere
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.