Pe un stih străin
Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simțea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuiește sângele.
Iubire cu nesfârșit ritm, invincibilă
ca muzica și eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut și, de murim,
nici noi nu mai știm că ea moare și nici lumea
nu mai știe. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
și aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Și mi se arată în față iar și iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroșiți
de sarea talazurilor
și de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
și câinele îmbătrânit de așteptare în fața porții.
Măreț e Odiseus murmurând în barba-i
albită
cuvinte ale limbii noastre
așa cum se vorbeau acum trei mii de ani.
Întinde o palmă bătătorită de funii
și cârmă, cu pielea tăbăcită de vânturi
uscate,
de arșițe și zăpezi.
poezie celebră de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre fericire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Silviu B. [din public] a spus pe 7 decembrie 2016: |
Întoarcere în timp, tunel temporal, vedenii și năluci atemporale. |