Plasa lui Pitagora
Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeași punte se întâlnesc
Mielușeii celor mai nelămurite dorinți
Și imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Neliniști cu ghiulelele de tălpile însetate de migrațiune
Când ulcere supurează conștiința
Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul
Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii
Și cheie gândului urmeze fapta
Spectacolul va începe cu reverențe reci
Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
Le va corecta cu sulimanuriChirurgia estetică a devărului
Prea îndrăzneț
Prea dur
Mai frumos ca noaptea
poezie clasică de Sașa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre pisici
- poezii despre oi
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre monumente
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.