V-am trimis curând o carte
V-am trimis curând o carte
Și smerit aștept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg și, nici în parte
Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanțele ei, toate
Și mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Și oprind în geam, lumina
Vă eliberez de facto
Admițând fără efort
Că speranța din acont
Valorează cât exact, o
Deziluzie sau pistă
Care n-a ajuns la artă
Casa cu fereastra spartă,
Poate nici nu mai există
Vine timpul și se duce
Fără nici o remușcare
Numai nouă ni se pare,
Că punem la toate cruce
Bate vântul în ferestre
Și mă-ntreabă: Îi dau voie
Ca să strige el, Ahoe,
Și-apoi: Salutări, maestre?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre mâini
- poezii despre existență
- poezii despre cărți
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.