Relativitate metafizică
Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viața noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu știam, ce acuma știu
Într-un univers în care totul era viu
Și puteam sta sub un copac și visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrățișa.
Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur și-n capul meu
Și-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la șarpe cum mă numeam
Și-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbușit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre șerpi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre relativitate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.