Credo
Am ratat șansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menține, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în fața morții nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie și, de multe ori, o lume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre verb
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.