Undeva între ieri și mâine
coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil
am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil
mă-ntorceam ca un câine docil
(renunțasem deci la exil)
se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil
eram eu (ca un fitil
între mine-naiv și mine-abil)
m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre câini sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.