copiii din mine
În pântecul minții
Săgeți îmi ascut
Coarde-mpletesc
Arcuri întind până pleznesc
Marsupiu mi-e viața
Și-mi țintesc copiii
Copiii mei nenăscuți încă
În fire
Neaduși în simțire
Decât de
Idee.
Un arc cu săgeata pe coardă
Întinsă la maxim
Răbdarea se zbate
Cu mâna o trag de ureche
În vârf are-oțel
În coadă o pană
Să zboare ar vrea spre zarea ce-a făr
de pereche.
Lacrima-mi disperată
Se agață de-o geană.
Mintea mi-e pântec
Viața marsupiu în care mă cresc
Și-odată cu mine pe ei
Copiii din mine
Ce mi nasc deocamdată-n idei.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [Vezi poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre idei, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.