Nopți întregi de nesomn se scurg ca o clipă, scăldate într-o bucurie și o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii își trimit primele raze, revărsându-se în odaia sumbră și învăluind-o cu draperii fantastice de lumină îndoielnică, cum se întâmplă la noi la Petersburg, visătorul nostru vlăguit, stors de puteri, se aruncă în pat și adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere copleșitor de dulce în inimă.
Dostoievski în Nopți albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.