Tamaretă de fecioară
Ea are sânii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutați
Și dacă nu o pupi te iau la palme
Toți Spiridușii munților Carpați!
Ea are-un șold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai știi sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba
Sau înger pus pe șotii și pe feste.
Și totuși, Doamne!, dânsa e virgină,
Și-i singură, și-i tristă, și-i lalea.
O, suflete, mângâi-o pe botină,
Lângă blacheu, îndrăgostit lulea!
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.