Suflet alb
strune nevăzute
vibrează la chitară acestui univers
strune negre
de energie
de iubiri
de vers
de-atracție universală
de tragedii
cu anilumi
și anti-te iubesc
în care anti
e antiteza principală
atâtea melodii străbat
și timp și spații
și totul
și nimic
în raze nevăzute
protuberantele se zbat
intercalindu-se în melodii
cu totul anti
cu antinote care antiard
în antialbastrimi
de antifoc
anihilînd
în găuri negre de adânc
un orizont
cu stelele speranței...
arcușul care scoate
din negre strune
albe melodii
e gândul...
căci numai el
străbate spații și
străbate veșnicii
regenerand iubire
afirm chiar Eu
(recunoscând că totuși
la început a fost cuvântul)
și-acest cuvânt e pururi
Dumnezeu...
poezie de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre alb
- poezii despre început
- poezii despre versuri
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.