Mama
Cu ochii triști, albaștri și mărunți,
Privirea-ncă senină și curată,
Tu rugămintea noastră o asculți
Si-ncepi povestea cu "A fost odată..."
Dar ceea ce ne spui nu e cu zmei,
Nici cu balauri care te-nfioară,
Ci e din viața noastră un crâmpei
Ce l-am trăit, cu greu, odinioară;
Si povestești cu farmec și cu har,
Un basm frumos cu un băiat și-o fată
Dar nu poți să-l continui fiindcă iar
Un nod in gât iți vine dintr-o dată.
Ajuns-ai cu povestea tocmai când
Urma să-ți cadă soțul la bătaie,
Când scrisu-ți-a sergentul doar un rând:
-"Fii mândră de eroul Nicolae!"
Așa rămas-ai singură cu noi:
Eu de doi ani și sora mea de-o vară
Si-ai infruntat, din greu, multe nevoi,
Dar ne-ai crescut cu dragoste de țară.
Când se-ntorceau ostașii in alai,
Răniți, schilozi și greu loviți de soartă,
Deși știai că-i mort, mai așteptai
Să-l vezi venind, să-i ieși 'nainte-n poartă,
Să-i dai cămașa cea din borangic
Ce i-ai cusut-o-n seri cu șezătoare,
Dar n-avu parte, bietul, de nimic,
Nici de mormânt măcar să-i pui o floare!
Când in armată fiul mi-a plecat,
Strângând la pieptu-mi fața-i in văpaie,
Intocmai ca sergentul i-am urat:
-"Fii mândru de bunicul Nicolae!"
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre viață
- poezii despre mândrie
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre soț
- poezii despre seară
- poezii despre patriotism
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 28 septembrie 2012: |
| "Un nod în gât îți vine dintr-o dată"... Și mie îmi vine un nod în gât, domnule Liviu Sergiu Manolache! Fiindcă, dintre toți oamenii pe care îi iubesc (de pe cetatepedia), pe dumneavoastră v-am nedreptățit cel mai mult! N-am apucat să vă răspund la cuvintele frumoase, pline de căldură, pe care mi le-ați dăruit, pe 7 iulie, când, sufletul meu era destul de contrariat de avalanșa de proiectile, de pe acea pagină, pe care mi le-ați dăruit ... Nu am apucat să vă mulțumesc dar, sigur, le voi fi luat cu mine și, păstrate în cel mai confortabil loc -aici în inimă-, le voi fi dus pestetot, pe unde mă vor fi purtat pașii "cu treburi", așa cum ați intuit dumneavoastră ... Voi fi luaat cu mine și această poezioară, atât de frumoasă, alături de încă două la fel (Mama de Coșbuc și Ma ... a lui Daniel Aurelian Rădulescu)! Vă cer scuze pentru această nepermisă întârziere a recunoștinței și, vă asigur de sincera mea prețuire! |
2 Liviu Sergiu Manolache [autorul] a spus pe 28 septembrie 2012: |
| Va multumesc pentru pretuirea pe care mi-o acordati si va asigur de aceleasi sentimente din partea-mi pentru frumoasele ganduri si idei pe care le faceti publice, demonstrand ca sunteti o persoana distinsa, elevata, culta si, mai ales, dovediti o sensibilitate deosebita. M-as bucura mult daca as sti ca "avalansa de proiectile" care v-au bombardat sufletul, a trecut si ca acum sunteti linistita si cu sufletul usurat. Cu stima, Liviu. |
3 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Stimate domnule Liviu Sergiu Manolache "prețuirea pe care mi-o acordați"? E ironie sau ce e? Dacă răspunsul e "da", atunci, aveți toată dreptatea să fiți supărat pe mine și să mă acuzați de nerecunoștință, fiindcă, deși sunteți una dintre cele două persoane, cele mai însemnate (pentru mine), de pe citatepedia, totuși, nu prea m-am învrednicit să demonstrez acest lucru! Vă rog să mă iertați! Nu vă mai văd pe site deloc! De ce? Poate n-aveți timp dar, totuși, ați putea să mai dați pe-aici, din când în când, să vă spuneți părerea dacă ce pălăvrăgesc și eu, merită să fie citit sau necesită un loc mai retras, care ocupă un spațiu mult mai mititel: "coș"! N-am prea înțeles ce înseamnă "suflet ușurat"! Dec ce ușurat? Sună ca o împăcare cu propria conștiință, nu ca o eliberare de obstacole! Dacă puteți, lămuriți-mă! Frumoase cuvinte îmi adresați! Cu ele, persoana mea câștigă mult respect în proprii ochi, ceea ce îmi dă dreptul să cred că, sufletul meu este aproape de țelul râvnit! Vă mulțumesc Cu cea mai respectuasă afecțiune Iulia Mirancea! |
4 Liviu Sergiu Manolache [autorul] a spus pe 13 octombrie 2012: |
| Stimata Doamna (am scris intentionat cu "D" mare), Va rog sa ma iertati ca nu v-am raspuns la mesajul de mai sus, dar va rog sa ma credeti ca abia azi, 13 octombrie, am dat intamplator peste el. Chiar nu stiu cum de nu l-am vazut pana acuma, cu toate ca am intrat destul de des pe site. In legatura cu pretuirea de care vorbeam ca mi-o acordati, chiar nu e deloc ironie: va cred si am observat acest lucru. Dar, asa se intampla cu noi, epigramistii, nu prea suntem luati in serios: toata lumea, sau aproape toata lumea crede ca ceea ce afirmam este intotdeauna ironie, gluma, sarcasm, persiflare etc. Spuneam ca m-as bucura sa va stiu linistita si cu sufletul usurat, pentru ca ati afirmat mai inainte ca aveati sufletul "destul de contrariat de avalansa de proiectile" de pe o anumita pagina de pe Citatepedia. In sfarsit, eu nu prea stiu la ce v-ati referit, dar daca ati spus asta, sigur ca au fost acele "proiectile" si numai dumneavoastra le stiti si le-ati simtit, desigur. De aceea v-am dorit sa scapati de ele si sa fiti cu sufletul usurat. V-am asigurat si confirm inca o data ca va apreciez mult pentru toate comentariile pe care le postati pe site, prilej cu care dovediti calitati care m-au determinat sa ma adresez asa cum am facut-o in titlul acestui comentariu, scriind cuvantul "Doamna" cu "D" mare! Ati castigat respectul meu. Cu aceeasi afectiune, Liviu Manolache! |
5 George Budoi [din public] a spus pe 14 octombrie 2012: |
| Păcat că n-am decât un vot!... |
6 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 15 octombrie 2012: |
| Domnule Liviu Sergiu Manolache Câtă nevoie aveam să să aud glasul! Dumneavoastră, ca și cealaltă persoană dragă de pa acest site, îmi readuceți în suflet floricica suavă de culoarea iubirii ...! A iubirii de dincolo de durere ...! |