Faptul că sunt un autor român a fost mereu un handicap pentru mine. Te lovești mereu de imaginea proastă a țării și de prejudecăți. Iar cei care mă citesc pentru că sunt un scriitor român primesc altceva decât ce se așteaptă... Adevărata mea țară se numește Mircea Cărtărescu. Ceea ce mă preocupă este ce se petrece în cutia mea craniană.
Mircea Cărtărescu în ziarul De Volkskrant, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
| daniel stanciu [din public] a spus pe 31 august 2012: |
Inca un mercenar al condeiului! Limba n-are cum sa fie un handicap pentru un scriitor.Dimpotriva: limba e unealta de baza a unui scriitor. E ca si cum un chirurg s-ar plange ca bisturiul lui e prea mic in comparatie cu satarul macelarului. E clar. Cartarescu e un negustor al cuvantului, nu un scriitor. El scrie pentru glorie sau si mai rau de atat, pentru onorariu. Cartile sale, excelent ticluite, degaja totusi un parfum strain, artificial. Cartarescu face cultura de sera. Recolta lui literara impresioneaza prin frumusete si volum insa ii lipseste savoarea, parfumul local. As spune chiar ca volumele sale sunt sunt asemnea unor flori splendide dar inodore. Sunt inodore, pentru ca banii n-am miros. Cred ca pe prima pagina a cartilor sale ar trebui sa figureze urmatoarea dedicatie catre cititori: "Iubite cititorule, cumpara-ma si daca ai timp citeste-ma!"
Un scriitor poate sa iubeasca sau sa urasca (cum e Cioranel, de pilda) limba in care scrie, dar n-are cum, daca e scriitor, sa o dispretuiasca. |
| M. Arin [din public] a spus pe 31 august 2012: |
Deci a mai apărut un stat.
Regatul Cărtărescu,
cu capitala la Cărturești.
Că nu e atât de citit
ca distinșii Cărtărești sud-americani,
vinovată este, desigur, limba română.
Că, vezi Doamne,
dacă scria în engleză sau idiș,
aveam deja premiul Nobel
în Dămăroaia. |
| Homo Novus [din public] a spus pe 31 august 2012: |
| Deși s-a înecat ca țiganul la mal, prin înființarea spontană a propriul stat (trebuia să spună că gândirea lui este naționalitatea lui, în cel mai rău caz, deși gândirea este indisolubil legată de limbă, adică se formează prin intermediul acesteia), trebuie să recunosc că are dreptate în prima parte. Domnul M. Arin trebuie să știe mai bine, întrucât nu o singură dată a declarat cu Cioran a strălucit datorită abandonării destinului său mioritic, adoptând o altă naționalitate și o altă limbă, chiar dacă cele cu care s-a pricopsit din născare l-au urmărit până la adânci bătrâneți. |
| popa [din public] a spus pe 7 august 2017: |
Modestia, bat-o vina! Handicap, spre genialitate!
Si ce tara mare poti sa ai!!!!????? |
| Agamemnon [din public] a spus pe 8 august 2017: |
Dacă pe Mirciulică Nobelcanci
l-ar preocupa doar interiorul
limitat al cutiuței sale craniene
n-ar umbla pe la toate sindrofiile din lume
în calitate de "autor român",
cu mâna-ntinsă după noi premii
(mai ușurele, nu din cele Nobele,
la care visează el întruna.
Mirciulică însă
are dese ieșiri spectaculoase
din cutia sa craniană,
cea mai ciudată fiind cea de agent electoral
al altui posesor de craniu de mamut: Traian Băsescu!
Dacă nu era patria cea dubioasă a lui Herr Nobelcanci,
depozitele de carte ale unui anumit institut cultural
n-ar geme așa de dureros, sub povara nemaipomenitelor sale romane. |
| Yorick [din public] a spus pe 8 august 2017: |
Aș mai completa că dacă nu ar fi existat acea trampolină decembristă, pe care unii o numesc involuție, alții lovitură de teatru, probabil că pre(ten)țiosul Nobelcanch ar fi rămas, ca mulți alții asemenea lui (să ne amintim și să comparăm doar destinele și destinațiile celor patru furioși autofinanțați din Aer cu diamante) un autor modest și plin de modestie, limitat doar la posibilitățile lui intrinseci, un fel de cameră de bicicletă în care nimeni nu bagă pompa mai mult decât aceasta poate duce.
Doar că astăzi, la nivel literar (și nu numai), nu se mai folosește pompa de bicicletă, ci doar... marea pompă! |
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la