Eu sunt român
Eu sunt român de obârșie
Părinții mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum naiba, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăției
Ce mi-o impută veșnic fariseii?!!
Am obosit să strâng mereu atâtea stări civile
De nașteri
De botezuri
De deces
Am obost să stau atâta-n rând după ștampila
Că-mi curge-n vine sânge românesc
Am obosit să stau la cozi prin consulate
Și nici arginți, eu nu mai am că să plătesc
Pentru străine cosecințe de tratate
Legiferate-n pașaportul românesc.
Hristoase, astăzi, când în Basarabia-i Ispasul
Și te înalți ca-n mii de ani până acu la cer
Tu roagă pentru mine Dumnezeul-Tată
Să scoată de pe Prut cortină grea de fier
Mai roagă pentru mine ca cumva să facă
Să nu mai umblu-atâta să cerșesc
Un drept al meu, ce-mi aparține pe dreptate
Legiferat în pașaportul românesc
- De-a mă simți român, cu acte-n regulă, acasă
Și în Bujeac și în Carpatul strămoșesc
Eu sunt român de obârșie
Părinții mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum Doamne, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăției
Ce mi-o impută veșnic fariseii?!!
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre înălțime
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre relații internaționale
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.