Groparul
Merge târâș prin viață
Cu inima de gheață
Plecat înspre mormânt...
Se irosind săpând.
Din șale se îndoaie
De e năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este...
De clopot dă de veste.
Nici nu mai are lacrimi
Și sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orișicare.
Din palmele bătute
Și sforile ținute
Își încropește pâine
De-un trai de azi pe mâine.
Ar avea rugăminți
Dar i s-au dus părinți;
Îs doar popi de-o sudalmă,
Partaj de bani... de-o palmă.
A fost pe rând plugar
Și dascăl de altar,
Dar rangul l-a pierdut;
Popii n-a dat ce-a vrut.
Câștigă din pomană
Colac, colivă, o slană
Și țuică, că-i sleit...
Vreun vin de mult acrit.
Stă printre cruci, aghiasmă,
Tămâia i-e mireasmă,
Se-ngroapă printre flori
Trup-suflet, mii de ori.
Și-i tânăr... Tot nu știe
Când timpul o să-i vie...
Și-a săpat singur groapă
... Căci n-are bani de sapă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țărani
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.