Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.
În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.
Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.
Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.
În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre drumeție
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre mâncare
- poezii despre gări
- poezii despre cruce
- poezii despre amintiri
- poezii despre ajutor
1 katy [din public] a spus pe 15 mai 2012: |
foarte frumos, chair daca are o nota trista |