Când sună goarna
în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug
am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare
în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.