Corăbii mici pe fluviul vieții
Pe ale vieții 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Și am ajuns unde am vrut eu.
Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Și sufletul de dragoste mi-e plin.
Milenii de mi s-ar așterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simți nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.
În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Știu că am sufletul integru
Și are-n urmă cine-mi plânge
Și o să-mi poarte doliul negru.
poezie de Teodor Odea (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor Odea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre negru
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.