Norul
Te privesc norule și știu că sunt sora ta;
te-nfiripi, te destrami, arzi, te întuneci,
te-avânți, te risipești și iar te aduni din
zdrențele tale;
dezlegată sunt ca urzeala ta călătoare -
de ce nu plutesc tot atât de sus?
Te zbați, nu te joci se vede de-aici;
cauți și tu ceva, ca și mine;
niciodată goana nu va înceta...
Rareori, ca mioarele ne odihnim în zile senine.
poezie clasică de Margareta Sterian din Poezii (2005)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre oi, poezii despre odihnă, poezii despre nori sau poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.