Parinte
Cand simti ca toate-s fara rost,
Si-ncerci s-alungi din tine teama,
Si ajutoru-i contra cost,
Prietenii nu mai sunt ce-au fost,
Alaturi este mereu mama.
Cand simti ca nu esti important,
Ce se petrece... nu-ti dai seama,
Ce calitati ai adunat,
Esti educat, esti calculat, si amuzant,
Pe toate ti le stie mama.
Cand strigi la cer ca n-ai pe nimeni,
Acolo sus ti-aduci aminte,
Ca poate nu ai avut doi,
Dar bucurii, tristeti, nevoi,
Le-ai impartit cu un parinte.
Cand ti se spune-n fel si chip,
Sa te gandesti ca nu-si dau seama,
Ca nu esti un om de nimic,
Si al tau rol oricat de mic
De nu-l stiu ei, ti-l stie mama.
Ca nu esti mereu fericit,
O stie ea, o stiu si altii,
Dar nu prea multi te-au sprijinit,
Si multi te-au mai dezamagit,
Noroc de mama, ti-a dat fratii.
Orice nevoie ai avea,
Si orice grija duci in spate,
Acolo este cineva,
Mereu a fost, va fi asa,
Un ajutor in tot si toate.
Cand pasul tau va duce stramb,
Spre ghinon si spre rusine,
Mama mereu cu-acelasi gand,
Ca esti copilul ei ce-l bland,
Te va-ngriji, te va sustine.
Pasesti pe drum cu indoiala,
Nu stii ce bine duci cu tine,
Creste si tu, s-ajungi parinte,
Si-atunci vei sti fara greseala
Ce-ai de facut. Retine:
Mama candva nu va mai fi,
Poti fi femeie sau barbat...
Invata tu cum sa devii,
Dupa ce-nveti, mereu sa fii
Parinte -n scopul lui curat.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.