* * *
Se vor doi pomi alături. Doi.
Și casa mea le stă-mpotrivă.
Bătrâni sunt pomii... Casa - veche.
Eu - tânără - și, de aceea,
Eu pomi străini nu mi-am dorit.
Cel mic întinde brațul ca o
Femeie fără strop de vlagă.
Priveliștea e crudă foarte,
Și vezi tânjind așa ce-i tânăr
După ce-i vârstnic - trainic, poate,
Și - poate - mai nefericit.
Doi pomi: în pulberi de-asfințituri,
Cum sub zăpadă și sub ploaie -
Mereu, mereu - se cer alături.
E legea lor - se cer alături:
O lege doar - se cer alături.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (august 1919), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre legi
- poezii despre copaci
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre zăpadă
- poezii despre ploaie
- poezii despre nefericire
- poezii despre femei
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.