* * *
Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire
Și se va șterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.
Îmi vei uita profilul de barbară
Și fruntea-n fum albastru de țigară,
Și veșnicul meu râs cu stropi ce mint
Și ploaia de inele de argint.
Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,
În veacu-nălțător și fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre râs
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- poezii despre fum
- poezii despre copilărie
- poezii despre argint
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.